De pui!

   În vremurile gri, găseai în magazine niște pungi cu chestii de la pui. Erau odioasele punguțe cu "tacâmuri de pui" sau siniștri "balauri".  Adică într-o punguță din plastic, de multe ori chiar imprimată cu denumirea "Avicola X" (Avântul Prabușirea cum glumeam noi, puțoii), aveai privilegiul să găsești una bucată pui cu două sau trei căpățâni și două sau patru gheare. Magie! Da, lumea reușea să facă mâncare din/de pui fără pui. Cum? Uite așa: pui apă, pui sare, pui morcov, pui ceapă... și ieșea o supă sau o mâncare de pui de te lingeai pe degete. Și apropos, nu-și propunea (nu -și punea un target, băi) nimeni să țină o anumită dietă. Magie!
   Nici eu  nu-mi propun o dietă, că nu doresc ca la optzeci și șase de ani să mor sănătos, doar să mă spăl singur la... Așa că doar sunt atent la ce pun sau iau din farfurie. Acum, de fapt acum vreo trei sferturi de oră, îmi era o foame de mai aveam un pic și lătram la lună. Merg la frigider, mă uit la el cu niște ochi cât cepele. Nu era sexy, era enervant! Cătă era la cumpărături și eu nu mai puteam să rezist până se întorcea, doream să opresc simfonia stomacală și să deschid lucid și clar privirea.
   Am luat o farfurie pântecoasă și am făcut o salată de pui. Ete așa: pui câteva roșii (eu am pus cherry) tăiate micuț, pui un morcov (eu l-am șuvițat cu curățitorul de cartofi), pui câteva frunze rebele de salată (ce mai găsești prin lada de legume), pui o bucată de brânză de capra, pui ultimele măsline îndopate cu migdale, pui câteva scuturări de semințe (un amalgam de nu știu ce), pui un praf de piper multicolor, pui câteva nuci mărunțite, pui două lingurițe de miere (tocmai ce m-am nărăvit de la http://www.bistrodorobanti.ro/), pui câteva picături de ulei din măsline, pui ce vrei, pui suflet, pui imaginație,
   Pui ce te taie capu' și iese ce pui, măcar să te apuci să pui pentru tine, pe urma pui și pentru...
 Baftă!