Ce ne facem?

   Butonam de zor pentru niste proiecte. Cu coada ochiul zaresc Soarele de afara. Nu este cu dinti, pe telefon arata 8 grade pe plus. Este 23 Ianuarie, iar cea mai friguroasa dimineata a fost de -7 grade, in Ploiesti, iar cea mai friguroasa zi traita de mine... -6 la Baia Mare!
   Stau si ma gandesc... Am avut zapada in doua dimineti, cca 2 cm, asa cu indulgenta, care au disparut in primele ore de lumina. Am reusti sa vad de cinci ori zapada, in acest sezon "hibernal", de doua ori pentru ca am traversat Carpatii Orientali prin zona Harghita - Neamt, o data ca am ajuns in Nord, in Maramures (cu bonus si zona Busteni - Predeal) si cele doua dimineti. Ma gandesc daca lucram in tura, la o fabrica si intram la schimbul doi, nu vedeam de loc zapada. Pana acum, poate cu ceva noroc, in Martie sau Aprilie...
   Aha, ma pot uita in congelator, asa-i?
   Toate astea m-au dus cu gandul, asa cum se intampla de multe ori, intr-o secunda si ceva, la un documentar pe care am inceput sa-l urmaresc alaltaieri. Este fabulos! Imagine, sunet, explicatii, voce... Totul m-a fermecat. Dar, m-a si intristat. De ce?
   Pentru ca este simplu, am devenit niste robotei idioti care adunam si tocam, schimbam si alergam, ne autofrustram si ne pervertim la toate tampeniile aruncate (studiat) pe sticla (TV/telefon/laptop/tableta ) si pe hartie, acasa pe strada, la coafor si la suete cu amicii. Adevarat, nu toti, unii pe la tara, pe la munte sau la mare, altii care nu au citit doar "A" de trefla cu plimbari prin natura, au creierul cu ei si constiinta la purtator sau pur si simplu altii refuza "revolutia industriala si tehnologica"!
   Ai auzit si citit de o mie de ori, poate esti lihnit/a de mesajul "ba, citeste asta ca-i tare" sau "urmareste dracia asta ca te innebuneste" sau alta forma de indemn sa privesti ceva, sa-ti ocupi timpul, asa ca nu stiu cum sa-ti spun, dar merita sa-ti cheltuiesti ceva vreme sa urmaresti aceasta serie de coumentare.
   Iti spune ca suntem pe druml drept, dar scurt al dracu' si poate te doare de tine, de neamuri, de copiii pe care-i ai sau ii doresti.
   Nu zic ca trebuie sa ne transformam in asceti mancatori de energii Solare, de cultivat scaieti pe balcon sau sa bem apa de la genunchi, dar cred ca trebuie sa aruncam un ochi atent pe ce vrem sa ne cheltuim banii.

https://www.ourplanet.com/en/video/how-to-save-our-planet

   Sau...
   Sau uita ca ai citit aici, ca orcium mai dai scrol la niste mesaje pe FB sau Insat sa... Nu mai/va mai conteaza/conta in viitor.
   Bafta, cititul inca este destul de liber si aproape gratis!
PS
documentarul il gasesti pe Netflix, care inca nu-i mocangeala dar daca te-ai straduit pana aici, vezi pe unde-l gasesti cu un gugalit.

La ștampilat

   Am sărit peste o baltă și am intrat în curte. Lumina obscură, parcă ne-am întors în timp. Trei Domnițe de la paza locală, stăteau la taifas pe hol. Mai mult sau mai puțin cu uniforma conformă. Deh, cică-i tot Poliție. Ar fi bună o Strajă Strașnică în Țară.
  Mirosul stătut mi-a atras atenția și mi-a abătut gândurile, era miasma bătrâneții singure și bolnave. Așa-mi spunea Bunica, că bătrânețea-i urâtă și grea. Ei, tocmai o astfel de Bătrânețe m-a pus pe gânduri: mers gârbov, cu bastonul la subțioara stângă, cred că o semi-pareză pe partea stângă, și scotocea pe sub pulpana hainei de fâș, după buletin. Sub baticul gros, din lână, puteam bănui că-i obișnuită cu timpurile gri și că a prins poate bucuria de până-n '39. Oare ce a împins-o să iasă pe o ploaie măruntă și stăruitoare, pe o temperatură de maximum 6 grade, la o sesiune de votare? Ai putea spune că "ce-i mai trebuie"? Cred că ăsta-i un exemplu de Respect față de tine, de comunitate, de exercițiul Democratiei. Nu vreau să mă gândesc la: n-ai pe cine vota, n-am avut timp, nu contează votul meu, ăștia fac tot ce vor, eram departe sau alte alegații.
   Este simplu, dorești să-ți fie mai bine, pas cu pas trebuie să încerci, după crezul tău, să faci să fie mai bine. Să acționezi! Nu-ți place cum se parchează, fă-o tu corect, nu-ți place cum arată la ghenă, pune tu gunoiul unde trebuie, nu-ți place cum se îmbracă lumea pe stradă, ai grijă de tine și poate chiar tu vei da tonul. La fel și Bătrâna, era în mersul ei, în mișcările ei, ceva care trăda ambiția, insistența, încrederea pentru mâine, și asta indiferent pe cine a pus ștampila.
   A mers la stampilat!

Baftă!

Teatru, nuntă, foame și shaorma

   Cam îți blochează neuronii, această inșiruire. Parcă nu se potrivesc, nu sunt din același film, aceeași poveste, dar...
   "Vrei la teatru? Joi, pe seară?" cam așa a sunat invitația făcută la telefon. Păi, cum să nu, vremea este superbă pentru plimbare până-n centru și o porție de râs sau stat cu ochii lipiți de fiecare gest al actorilor, că fie vorba, nici nu știam la ce să mă aștept. Bine, bine, numele regizorului îmi cam dădea de înțeles la ce să mă aștept.
    Merită să-ți rupi circa două ore dintr-o seară ca să-ți fixezi curu'n fotoliul teatrului și să urmărești Nunta lui Krecinski pusă-n mișcare de Mihai Bendeac, și pe bune, chiar a dat viață foarte fain poveștii, o pețire cu învârteli și personaje pestrițe, poveste în care actorii au dezvoltat o gestică de belea.
   Clar de unde vine foamea, după atâta timp, poate pentru unii cam puțin, dar vremea călduță, a 98-a zi de August ca să-l citez pe Exarhu, te îmbie la hălăduit pe străzi și să-ți umpli gura cu mușcături hulpave dintr-o shaorma cu de toate, deh.
   Ce zici, merge teatrul cu nuntă și foame de shaorma? Hai la o seară de bucurie pentru toate simțurile, mai ales dacă te trece și o micțiune!

Baftă, și râzi în fiecare zi!

Dilema - momente cu tuș

   M-am întors pivotând pe călcâie. Mirosea profund, adânc, aproape religios aș spune, cu patimă, cu nesaț, cu dorința de a retrăi momente de demult. Inspira... Inspira...
  "Vai, cum miroase!" Cred că așa a spus, și și-a închis ochii.
   Nu știu dacă suntem melancolici din fire, ne plac multe lucruri de de mult, să le reîntâlnim, multe întâmplări ni le dorim înapoi. Să le retrăim. Să simțim ce...
   Am început să fiu în simbioză cu internetul, cu tastele și cu ecranul tactil, dar nu pot să mă desprind de hârtia cu tuș. Periodic mă arunc într-o carte, mă pierd în câte un ziar sau săptămânal, filez paginile înainte de a mă apuca de citit. Așa cum ai face când joci cărți, trăiești momentul, și vrei să-ți dezvălui pe rând fiecare carte, așa privesc paginile. Apoi, iau rând cu rând inclusiv anul și numărul ediției, data, paginile și prețul. Prețul este... Timpul este... Vorba reclamei, sunt de neprețuit.
   Visez la fotoliul de lângă veioză, sau mai bine de sub lampadar, da, da fotoliu cu lampadar și măsuță pentru ceașca de cafea. Și, să fie fereastra în dreapta, ca și când.... Hai că m-am dus departe!
Pe prima pagină mă zgândăre un citat: "Cel care citește, trăiește o mie de vieți înainte să moară, spuse Jojen. Cel care nu citește, trăiește doar una." citire de la George R.R. Martin
   Da, chiar așa, îmi aduc aminte de visările de după Jules Verne, James Fenimore Cooper, Karl May sau Isaac Asimov, și, de ce nu, de închipuirile date de către Frații Jderi sau Rodica Ojoc Brasoveanu, peripeții fantasmagorice născute în minte de copil.
   Termin de butotnat și mă întorc la hebdomadarul care așteaptă să fie răsfirat și tocit la colțuri.
Baftă, să ai timp pentru citit!

 

Baia de la scoala

   Sunt multi, foarte multi. Roiesc efectiv, in jurul nostru. Sunt extaziati ca a venti, la ei, o echipa de filmare. Nu conteaza cine si de unde, ci, conteaza ca este cineva caruia ii pasa de ei. Se simt bagati in seama. Simt ca exista si ei in tara aceasta! Se intreaba daca-i filmam, daca se vor vedea la televizor. Nu stiu cat de stramba-i legea, dar cred ca ar fi chiuit toti, daca-i puteam filma si sa-i redam o secunda. Ar fi fost una din cele mai pretioase secunde din viata lor. Larma se stinge cand incepe ora de curs. Sunt convins ca fiecare din ei a asteptat pauza mai mult ca niciodata. Pauza! Larma incepe din nou, in clase. Nu au voie sa iasa pe culoar. Sunt ca apa tumultoasa din timpul ploilor torentiale, apa ce vine la vale si se impinge-n zid. Zidul rezista, usa nu se deschide.
   Timpul s-a scurs, picii pleaca catre casa, cate doi sau trei, cate unul singuratic, unii in larma altii in liniste. Ma uit in urma lor, nu conteaza ce clasa este fiecare, nu se uita intre ei ca-s majoritari sau minoritari, ce grai au acasa sau la biserica, sunt bucurosi si cu chef de joaca.
  Traiesc derularea unui proiect, am avut ocazia sa-i iau pulsul la inceput, atunci cand a fost lansat, si acum la final, sa simt si sa vad reactia oamenilor. Sunt multi! De la noi, de la scoli, de la constructori, de mai stiu eu de unde. Poate si tu esti angrenat, poate esti o persoana dintre cei care au participat la proiect. Acum, am ocazia sa vad rezultatele muncii unor oameni care nu aveau cunostinta de cei care vor beneficia de actiunea lor. Copiii! Multi copii, si ma gandesc ca ar putea sa fie si mai multi. Majoritatea covarsitoare sunt de la tara, din sate mici. Sate mici, parca uitate de lume, unele de care habar nu ai ca exista sau unde se gasesc pe harta. Parca-s nascute din neant.
   Trebuie sa vezi fata unor copii care au baie, adica grup sanitar cum ai tu acasa, cu vas wc modern si functional, cu faianta si gresie, intreaga si luminoasa, si chiar oglinda pe perete.
   Da, oglinda! La una din scoli, copiii erau fermecati de faptul ca-si puteau admira chipul...
   In oglinda!
   Acum invata cum trebuie sa foloseasca un grup sanitar, cum sa-si spele mainile, cand si de ce. Cu apa calda. Da, cu apa calda! Unii nu au avut apa calda!

https://www.youtube.com/watch?v=4OB84X1XMyQ

In curand, in maretia internetului, vom putea vedea imagini si auzi reactii de la fata locului ;)
Ce limbaj de lemn, uf!

Bafta, baia curata sa fie!