Biscuim, Măria Ta!

   Călătoresc prin toată Țara Românească, și în Sud și în Nord, și în Moldova și în Banat, și pe Someș și pe Dunăre, și prin Câmpia de Vest dar și prin Țara Bârsei, ce să mai, prin toate plaiurile mioritice, mai mult sau mai puțin bucolice. Prin peregrinările mele, profesionale sau personale, caut un mixt optim, cel puțin pentru hatîrul meu, de masă și pat. De la bunică-mea citire, să nu refuzi niciodată un pat și o farfurie. Ei bine, caut sălașuri de o noapte sau chiar de o săptămână, lucrativă să zic așa, care să fie curate, confortabile pe cât posibil, bineînțeles pe un buget de bun simț, dacă sunt în apropierea centrului de oraș, sărutmâna, și foarte important să fie cu o bucătărie gustoasă. Nu musai chilipir, nici cu farfurii ultra-mega pântecoase și pline pe măsură. Nu, cu păpică bine gătită și pe cât se poate cu tentă de bucătărie liniștită, nu d'aia pe repede înainte, și cu multe ingrediente vegetale. Legat de păpică, căutările se îndreaptă către hotelurile organizate cu bufet suedez la micul dejun. Majoritatea hotelurilor au un mic dejun... Bufetul îți dă posibilitatea să-ți începi ziua mai altfel, și nu fac referire musai la o burtă care să pârîie, ci la posibilitatea de a selecta ce-ți place, sau chiar să-ți organizezi un mic dejun pe placul tău. De data asta, trebuia să ajung la Cluj, Cluj Napoca. Aveam de ceva vreme locul de tragere, dar mă gândeam să schimb, parcă acolo nu mai era ce era. Se blazase. Din două butoane, internetul îți deschide zeci, sute de posibilități. Dau în sus, dau în jos, și ceva îmi sare în ochi: Biscuit. Biscuit!? Culoare, prospețime, altceva. Rezervare online prin intermediari de best price și gata.

   Hotel Biscuit, strada Priveliștii, undeva pe lângă Observatorului. Stânga, dreapta, semnalizare clipoc-clipoc, dreapta, clipoc-clipoc, hotelul nu vrea să se dezvăluie. Marșarier, dreapta, clipoc-clipoc, iarăși dreapta, blocuri, blocuri, stai pe avarie, clipoc-clipoc, waze, dreapta și iată-l. A durat ceva, nu este prea ușor de găsit. Ghenă și parcare. Îl găsesc cam greu dar sunt onorat cu un loc de parcare de vis. "Dacă aveți alarmă, ar fi bine să o puneți" zise căutătorul din gunoaie. Omul străzii era sincer, corect și binevoitor. După două minute de conversație mă lămurisem de el, dar nu despre loc. Ce dracu fac? Plec? Hai să hai, hai să văd hotelul. Umbră și penumbră, trepte sterpe, ciment scorojit. Dau colțul, și totul se schimbă. Lumină și curățenie. "Bună seara, am o rezervare la Dumneavoastră pe..."    Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, fac o piruetă. Nu, nu există cameră ascunsă, iar domnișoara cred că-i sigură că am picat din lună. "Pot să văd camera?'" Nici aici nu este cameră ascunsă. Totu-i veridic, real, palpabil. Zâmbetele? Băi, sunt reale, nu-s false, nu-s din ceară! Hai că vedem maine, și așa m-am enervat pe marea firma de booking. Pentru ce dracu ai setări dacă nu le folosești!? "Avem parcare, la subsol, aveți loc fără probleme!" No bine, cred că nu mai apelez la intermediari. "Da, vă pot ajta cu ceva? Să știți că am rezolvat și cum micul dejun, vă așteptăm maine dimineață. La ce ora?" Să mă ciupesc?
   "Bună dimineața, urmați-l pe colegul." Minunat! Fresh! Colorat! "... și o omletă? Da, desigur!"
   Aș putea să-ți povestesc mai mult, să-ți disec fiecare imagine întipărită pe retină, cum sunt făcute mesele sau scaunele, cu ce faianță este decorat peretele, ce găsești pe mese și sub mese, ce poți citi pe pereți, ce culori am avut în cameră, ce broscuță colorată, ce postere și tablouri sunt pe hol, ce... Ce pot să-ți mai spun!? Că-i la îndemâna oricărui investitor să creeze altceva, să schimbe blocurile mohorâte sau spațiile cimentate violent și în exces, în locuri de vis, sau măcar în locuri care să te împingă la visare, la zâmbete lăuntrice. " ... mă pregătesc de master, dar îmi place să gătesc și mai câștig și un ban." Și cafea, să nu uiți de cafea. Știu sigur că vei ajunge aici, și neapărat te vei bucura de cafea. "... atâta apă este suficientă, iese o cafea aromată și tare, nemaipomenită fără îndulcire."
   Baftă și savoare! Oriunde!

PS
Sunt "inteligent" tocmai am sters cateva poze din telefon. Cred ca erau cele mai expresive. Uf!

De ce doar noi!?

   De ce doar noi, bărbații!?
   Alergam prin 0101100110 dis-de-dimineață, alimentat de zor cu o cafea mare și neagră, fără scorțișoară, și mă amuzam de ceea ce mai pune unul sau altul/alta prin mendrele FB-ului. Când, ajung la o postare de la Bright Side. Îmi plac tare mult postările făcute, practice, amuzante, chiar înțelepte, cel puțin din pucul meu de vedere. De data asta un filmuleț animat, despre cum să trăiești fericit în viața de cuplu.

În prima fază, să-ți dai de bună ziua, să te saluți, să-ți iei la revedere de la persoana iubită, să o țuci la prima oră. Să-ți urezi o zi faină, plăcută, reușită, etc. Chestie de energii, bla, bla (sau nu) ezoteric. De acord și cu desenul, el pleacă (primul) la treaba lui, și se sărută în pragul ușii. Bun!

Stai și sporovăiește. Foarte bine! Față-n față la o limonadă, cafea, vin roșu' sec, șampanie, la ce-ți face plăcere, stai și depănă toate faptele din zi.  Cu ocazia asta mai ai habar și despre activitățile extra timpului petrecut împreună, de colegi/colege, trăznăi făcute de unul sau alta, etc. Desen corect, el și ea față-n față cu câte un ciob plin de licoare, în mână. Corect!

Băi, ce să zic. Da! Trebuie să spunem, că dacă nu spui "te iubesc!" jar mănânci, dar să o spui zilnic... Nu știu, eu nu sunt fabricat așa. Dar, părere bună, zic totuși, trebuie să-i spui persoanei de lângă tine "te iubesc" în fiecare zi  dar nu musai textual. Va înțelege felul tău. Desigur!

  Aici sunt de acord 50%. De ce? Păi pentru cei 50% da, trebuie să faci chestii amuzante în fiecare zi, dacă este posibil. Zâmbetul este magic, și magia interioară a zâmbetului îți va deschide multe uși, și multe clipe de răsfăț. Inclusiv dacă vrei să ieși cu prietenii la o bere sau un fotbal! Este? Cealalaltă jumătate, restul de 50%, de ce nu sunt de acord. De ce este desenat doar bărbatul ca fiind creativ!? Voi, fetele, de ce nu sunteți reprezentate, și de ce doar noi cântăm, de ce doar noi aducem flori, de ce doar noi trebuie sa facem diverse surprize? Nu că aș dori să primesc flori.
   Fetelor, credeți ca nouă nu ne plac surprizele? Nouă nu ne place să vă prostiți într-un anumit fel?
   Dragobetele este și pentru noi!
Am zis, baftă!
PS
Baftă băieți!

Magic vs. pomu' lăudat

   Se spune, din bătrâni, că nu-i bine să te duci cu sacu' la pomul lăudat, că-i posibil să-ți iei plasă. Sau să nu-ți faci ținte înalte, mari așteptări, că-i posibil să ți-o furi, adică să te păcălești. Și într-o vorbă și-n cealalaltă, concluzia este simplă, este foarte posibil să rămâi cu buza umflată, să te arzi, să ți-o iei în freză, să... Să te oftici, pe scurt. Și, pe bune, dacă-i o singură dată întâmplare întâmplată, ca să zic așa, și asta poate că sunt un optimist incurabil, chiar cu tentă de inconștient câteodată, și sper să fie nemaipomenit, să fie "waw", să fie magnific.
   Mă duc la Cluj, unde am avut baftă de o cazare foarte plăcută, cochetă și colorată, dar o să-ți povestesc în curând. Ei bine, la Cluj mă întâlnesc cu niscaiva colegi dar și foști colegi, și ne aciuăm printr-un loc călduț ca să ne potolim foamea, sau pe înserat să stăm la o sporovăială. Ei bine, ne hotărâm să păpăm la Joben, local cu reclamă, cu zeci de îndemnări de la zeci de oameni. Găsim lejer locația, găsim și loc de parcare (cu peripeții) găsim și masă liberă, ne facem comozi și într-o clipită apare o domnișoară plină de zâmbete și șarm, cu coloană vertebrală și limba română la ea. Eu optez pentru paste, iar colegul pentru un hamburger. Ne scufundăm în scaunele comode și tăifăsuim despre interior, eu vălătucind de zor. Ei bine, cel sau cei care au gândit interiorul au spart limitele, au citit suficientă literatură SF încât să viseze cu ochii deschiși, să transpună în realitate idei nevăzute și nebănuite. De vei vizita locația, de la intrare până la baie vei avea parte de o experiență vizuală fantastică, muzica-ți va gâdila auzul, suficient de tare să ai habar de ceea ce cântă, dar potrivit pentru a te auzi cu comesenii, dar dacă ești cu muzica de mezel sau comercial, în cap, cred că-i bine să mai respiri înainte să intri.
   Sosește domnișoara cu păpica. Aranjament drăguț, colorat și inspirat, după mintea mea. Miros fain și temperatură potrivită. Gust... Păcat, mare păcat. Pastele mele nu erau suficient fierte, și mă oftic rău de tot, iar hamburger-ul colegului era uscat. Din sutele de locuri unde am mâncat paste... Păcat, doream să-i aplaud, chiar la scenă deschisă, dar m-am potolit. Am mulțumit scurt, mai mult pentru locație, atmosferă și ambianță, am plătit corect pentru cele pozitive și am purces ăn alte zări.
   Totuși, dacă ajungi în marele oraș de la poalele Feleacului, nu-ți refuza o vizită la Joben, e fain, e altceva, îți pune creierul pe moațe și mai mult ca orice, poate nu vei avea ghinionul meu și vei putea intra în magica lume a lui Jules Verne. Eu asta am simțit.
    Baftă și plimbări interesante, eu am să continui să mă duc la pomu' lăudat!
PS
Cafeaua e bombă! Bună, bună, bună!

Si la bine, si la greu!?

   "Hai sa mergem, sa vedem ce gasim, poate avem noroc si prindem locuri bune." Afara Soarele ne amageste, cica ar fi cald, ma rog, pentru perioada asta, este destul de cald, dar aerul ne imbratiseaza rece si o idee cam aprig, cu ceva vant in pupa. Acceleram, pasim mai grabnic, cand... Cand ce sa vezi, ioc, nimeni, doar noi. "Aveti bilete la tribuna intai, mai sunt? Da, in orice sector, la orice tribuna! Pai, cum asa? Asa, simplu!" In loc sa ma incerce o bucurie ca-m prins locuri bune, ceva imi indoaie sufletul, unde-s restul? Cum care restul? Cei care-si dadeau cu caramida-n piept ca-s mari iubitori, mari fani, mari sustinatori de echipa! "Tati, dar e bine pentru noi! Taticule, putem sta intr-un loc bun, dar preferam sa prindem un bilet intr-un colt dar sa vuiasca stadionul, sa trepideze, sa se zguduie!" Imi inghit cuvintele, stiu ca multi sunt suparati pe patron, pe primarie, pe guvern, pe galaxie si pe Stan Patitu'. Si pe buna dreptate, dar nu se poate fara noi, fara mine, fara tine, fara el, fara ea, fara noi toti. Acum ce ar trebui sa facem? Sa mestecam in barba si sa dracuim de zor!? Nu stiu daca-i o solutie buna sa spargem seminte-n fata tv-ului si sa suduim clipa neagra a Cosmosului cand au inceput potlogariile, nimic nu se intoarce, dar putem reinitia, putem ajuta revenirea. Banii pe un bilet nu rezolva problema, nici pe zece sau zece mii de bilete, dar azi, si meciul urmator, si celalalt si tot asa, putem visa. Vom fi mii in tribune, vom fi mii care vom canta, vom fi mii care vom aplauda fiecare atac, fiecare iesire din aparare, fiecare tackling, fiecare jucator... Ei, jucatorii vor prinde aripi, vor zburda, vor alerga in fiecare secunda, vor transpira, pentru ei si pentru noi, pentru culori, pentru banii lor, pentru bucuria noastra, pentru cariera lor, pentru aplauzele noastre, pentru palmeresul clubului, pentru zambetele noastre, pentru toti!
   Si la bine si la greu?
   Da si la bine si la greu, HAI PETROLUL!
Bafta si zambete pe stadion!
PS Surpriza in drum spre stadion... Lume, lume, lume optimista :)

Salată viteză

   Da mă, știu că nu ai timp, nu-ți poți dezlipi pleoapele, și nu ai habar când tic-tac-ul ți-a furat timpul, și nici când dracu' ți-ai pierdut cinci minute să-ți alegi țoalele. Da' vrei să ronțăi ceva bun, să-ți priască până-n prânz și să ai energie, chef de viață dis-de-dimineață și dacă se poate, să-ți bucure ochii și mațul, așa-i?
   Mișcarea numărul unu, am pus două ouă luate din raftul "templului" universal, cu jurământ că sunt de la găini care au cotcodăcit în aer liber sub supravegherea cerului, ei le-am luat și le-am scufundat într-un ibric plin cu apă rece și le-am pus la fiert. Fix... Habar n-am câte minute. Imediat am pus cafeaua la preparat. Am pus mâna pe câteva roșii cherry și le-am secționat, fix pe din două. Vreo șapte. Am debitat (ce-am dat-o tehnic) și câteva felii de castravete pe care le-am vânturat împreună cu juma' de ardei căpiat retezat în  câteva bucățele, cu niște frunze despicate de mărar, într-un bol. Nu mare. Dar nici mic. Dacă pui și ceva ulei de măsline iese mai bun. Și piper. Eu sunt generos, cu piperul. Ouăle, să nu uit de ele, le-am fiert tare, nu foarte, dar suficient. Nu știu câte minute trebuie să țin ouăle la fiert pentru a ieși beton. Șase minute, sunt suficiente? De când le pun cu apă pe foc, sau de când începe să fiarbă apa? Să fiarbă apa la foc mocnit sau la foc iute? Ia zi! Mă rog, fiind dimineață, și dorind să am energie, am pus și trei felii de mușchi afumat, tăiat șuvițe. Sincer, au fost patru, dar prima era vie și a sărit direct în gura mea. Sinucigașă. Am mai făcut ceva, lângă salată, că asta a ieșit, am pus și o felie de pâine din secară cu semințe de susan. Bine, nu am pus-o am mâncat-o cu poftă. Da brânza? Am mâncat-o aseară!
   Fix șapte minute. Dacă mă concentrez, cred că în altă dimineață am să spăl și bolul/castronul și furculiță și cana de cafea savurată în timp ce urechile filtrau știrile și ochii se înfrățeau cu degetele prin taste mici și negre.
   Baftă și o zi nebună de frumoasă!