Randuri nebune

Randuri nebune.
Fara noima, sau cu prea multa noima. Sa pleci la drum, un ghemotoc si sa ajungi ghem. Creierul iti infloreste din prima zi, se indoapa si creste zi de zi. De ce? Pentru ce? De ce matrix? Pentru ca vor ei? De ce nu, ce vrei? Rebel!? Trebuie sa te socoteasca deplasat, plecat, dus cu pluta, zburdat in neant? Sa spui? Sa alergi nebuneste printre oameni, ganduri si fapte? Sa pici de acord? Sa razi in ploaie? Sa refuzi pragurile? Sa... Sa stai si sa rumegi in barba? Sa... De ce tu? De ce el? De ce ea? De ce noi?
Vreau sa zbor, sa-mi port sufletul pe sub crengile aplecate de rod, sa zburlesc frunzele si iarba, sa dansez in noapte si in zi. Sa visez de dimineata pana dimineata, sa frang legile chioare, sa uit de durerea comandata, sa uit de chingile netotilor. Sa... Prinde mana, priveste pomul, respira... Zbori!
De ce nu acceptam? De ce acceptam? De ce sa urlam in noi? De ce sa plangem amar? De ce?
Nisip... Nisip sub talpi, nisp in maini, nisip ud si framantat, nisip nebun sub trup. Nisip...
Sunt un nebun (sigur) neinteles, un nebun plecat cu targa pe uscat. Reprimare...
OMul trebuie sa castige, va castiga visand, rupand lanturi impuse cretinoid. Nu inebunid, nu inchistat.
Pleci la drum in valtoare coordonata, ca un burete care suge tot ce-i servesti, si-l stergi la bot de ce prisoseste. Ce prisoseste? Mai simte buretele tot ce-i bun? Pe dracu! Soarbe ce-i dai, ce nu...  Nu stie.
Nu stie parfumul marului. Pentru MAR... esti condamnat, esti marginalizat, judecat si biciuit. Oare?
Alerg... alergi... alergam... dupa cai verzi pe pereti, iar coasa nu intreaba, vine si taie zambetul pe vecie. Sa fim un pic luati, o tara dusi spre simturi launtrice, sa scoatem tainita la lumina. E bine? Putem? Vreau sa respir! Sa vad pomul cum vreau EU! Cum vrei TU! Cum doreste fiecare! Am inebuni? Am construi o anarhie fara margini sau o lume pierduta in negurile vremii? Am mai pune vorbe calme, una langa alta, sau ne-am scoate ochii ca chiorii? De ce sa nu sarutam zapada, sa sorbim roua de pe iarba, sa scarmanam muschii si lichenii cu fruntea? As vrea sa fug... repede si mult, sa fiu departe, al dracu de departe. Toate astea ne-ar opri sa savuram trecutul? Sa imbratisam iubitele fiinte din jur? Dar... suntem cretini si ingusti, si ... fricosi. Imi este insutit de frica, de frica mea. Vreau sa zbor iarasi, ca un copil, ca un adolescent, sa simt ca ceasul este un decor inert, vreau sa simt ca respir prin toti porii, vreau sa inebunesc seara si dimineata, vreau sa stau in ploaie pe nisip si sa-mi fauresc vremea, sa-mi petrec visele in zori de viata, sa-mi dreg vlaga la umbra mirosului de MAR.
Randuri nebune la asfintit de constiinta. Randuri nebune, randuri fara de cuvinta in constiinta diurna. Randuri nebune, elegie frivola si tembela, a unui tacanit plecat cu minte hai-hui. Randuri nebune ale unei fiinte construite din plamada tinereasca si coordonata cu constiinta pentru munca, pentru supravietuire, pentru "fa altfel", pentru "viseaza", pentru "traieste", pentru "lupta", pentru "crede", pentru... Lua-i-ar dracu de bani!
Bafta si traire!

Dupa colt, rebel

Azi am trait senzatii vechi, uitate, cuibarite intr-un colt de minte. Senzatiile din liceu, senzatiile de ilegalitate, atunci cant te furisai prin cine stie ce cotloane ca sa furi un fum de tigara. Da bine, stiu ca unii o sa-mi umpleti frigiderul ca vorbesc despre tigari. Tigarete. Nu doresc sa bag osanale la foc automat despre cine stie ce veleitati ale tabacului indesat intr-un tub de hartie. Nu fratie, doar despre senzatia de altfel, de rebel, de "mama ce fac acum",  de "traiti-ar ce mare sunt", si de... 

Un drag tovaras de B.D. -uri si alte snoave pur romanesti, a reusit sa-mi faca (si nu doar mie) o bucurie cu gust de nostalgie zbenguita si rebela. Nu pot sa-i uit moaca sugubeata atunci cand a scos l aiveala un pachet mic, micut din care se zgaia la mine o sigla rotunda de-un rosu inchis si negru bine conturat. Lucky Strike, sau luchi striche cum le alintam in trecut, si unde pui, d'alea fara, adica fara filtru. Si colac peste pupaza, plimbate de peste ocean. Chiar daca am renuntat la tigarete de mai bine de trei ani, si m-am scufundat adanc in pipe si tutun asezat, n-am rezistat tentatiei sa adulmec o "trabaloasa" cu damf de legenda. Am programat o cafea, o coborare din birou si tigareta, impreuna cu impricinatul autor de bucurii. Aprinsul tigaretei? De la chibrit, altfel... blasfemie! Un prim fum... Rateu vecin cu primul fum din viata mea. Taiere de aer si belire de nari dupa aer si tentativa de respiratie controlata. Apoi? Parca n-au trecut atatia ani de... Totusi, cine nu a apucat sa bage otrava-n gura, sa stea linistit, cine a apucat... Sub un cer plumburiu, cu adieri molcoame de vant,  cu vorbe asezate despre motoare pe doua si patru roti, am savurat o picatura de viata rebela colorata in valatuci de nebunie cruda cu aroma de nostalgie dulce si frivola. La un colt, rebel, ca in spatele scolii.

Bafta si parfum de viata!

Cultura?

Deunazi am citit o postare distribuita de o prietena care indeplineste si rolul de mamica. Daca ai rabdare treizeci de secunde si citesti, te vei lamuri cine te va astepta la magazin, la spital, la politie, si unde te mai poarta gandul, de exemplu la restaurant.
http://www.cronicipebune.ro/prima-pagina/carti-nocive-pentru-copii/
Avand in vedere cenzura actuala, cenzura din filme, carti si reviste, te astepti ca pentru copii sa fie o constructie solida si variata de lecturi. Cu variatiunea m-am lamurit, doar am cautat carti pentru nazdravanul meu. Ciu-ciu, variatiuni pe aceeasi tema, scrieri noi, prea aerisite lexical si subtiri in constanta. Adevarat, nu pui un copil de opt ani sa citeasca Tolstoi, Iorga sau Balzac, dar Ispirescu, Creanga si Delavrancea, ce au fratie? Ii mai gasesti pe undeva? Bine, bine, ma intorc la texte, pe langa faptul ca sunt flu-flu sunt si degenerative, aiuristice (si nu in caz fantezistic tip Jules Verne) si creatoare de frustrari cretinoide. Am o simpla intrebare, cine da drumul la astfel de tiparituri, are copil? A citit o poveste, un capitol din astfel de carti, dar alaturi de el si apoi sa-l intrebe ce invatatura a tras? Bai tampitilor, eu nu doresc o tara de tineri plafonati, lipsiti de imaginatie creativa valoric!
Sfat logic "Dar, daca esti parinte, imi permit sa te rog ceva: Oricat ar fi de cool, de la moda, de populară o carte pentru copii… rasfoieste-o inainte sa i-o dai sau sa il lasi s-o citeasca!
Bafta, deschide ochii!

PS
fara diacritice :)

Diacriticele. Cu sau fără?

E o zi mohorâtă, atmosferic vorbind. Apa se tânguie în eter, nu ştie ce să facă, în ce zări să-şi plimbe paşii. Dar, un lucru îl face fără greş, îţi dă timp şi pentru altceva. Nefiind vreme prielnică de zburdat prin iarbă, doar dacă ai poftă nebună de mere verzi şi nebune, ai timp suficient să-ţi delectezi şi altceva, adică vreo doi neuroni, şi uite aşa mă legănam cu privirea prin textul unei postări din contributors.ro                    ( http://www.contributors.ro/societatelife/este-romania-pregatita-pentru-valurile-de-imigranti-ce-vor-veni/) şi dau de o succesiune de cuvinte care-mi rup alergatul printre rânduri. Recitesc. Şi încă o dată. E, astea-s cuvintele care-mi schimbau gândirea, aşteptarea, şi înţelegerea."nationalismul desantat al dictaturii ceausiste",  mai precis, cuvântul "desantat". 
Dacă luăm cu diacritice, avem un sens clasic, adică: DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Adj., s. m. și f. (Om) dezordonat, neglijent. 3. Adj. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec. Asa ne este explicat in dexonline.ro.
Dacă luăm fără diacritice, avem un sens modern, valabil de când omul a început să zboare motorizat, adică: A DESANTÁ ~éz tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant ; idem, învăţătură din dexonline.ro
Apăi, să mă fericieasca cineva pe lumea asta, şi să mă trăznească cu bucurie celestă, ce dracu cititm?
Nu-i mai bine să băgăm la taste, la orice tipăritură, la orice film de desene animate sau de care vrei tu, să aranjăm literele cu căciuliţe, virguliţe sau cu alte ...ţe, ca să înţeleagă tot norodul ce vrei să-i cuvântezi? Dacă nu, să facem toată media, doar audio-video, punct! 
Baftă, şi să nu ţi se strepezească ochii!

Pe bune, cum se joacă pititea?

Cum am învăţat noi jocurile copilăriei? Păi, în majoritate covârşitoare, de la copiii mai mari, de la bloc sau de pe uliţă, la adunările care prindeau toată ziulica de vacanţă sau după-amiezile până la înserare, din vară până în iarnă şi din iarnă până în vară. Te adunai de grabă şi dădeai şfară-n ţară ce dracu ai învăţat de la nu ştiu ce vecin sau coleg de clasă. Apoi urmau încercările, tentative mai mult sau mai puţin reuşite până unul mai zbanghiu, cu mintea mai creaţă, găsea o rezolvare mai deşteaptă, mai la îndemână. Ăsta-i rostul, dar dacă începi ca adult, plecat cu sorcova prin meandrele înţelepciunii profesionale şi amplificare a nervului stresat în treburile casnice diurne, cam cum ai răbdare la găsit cuvinte de explicat? Hai, dragi ţânci, să învăţaţi pititea. Unul numără cu moaca pitită-n braţe, în tocul uşii sau de bulumacul porţii, iar restul o zbughesc ca portânichile după mobile, pe sub mese sau după acareturi sau copaci. No, până aici e bine, dar trebuie să finalizezi căutarea sau pânda, după caz, şi atunci trebuie să vină marea căpăceala, scuipatul pentru cel căzut victimă. Ce înţelege un puşti care dă cu fruntea de masă? Scuipă-l! Şi dai cu flegma-n fată, şi dă şi celălalt până dispare şi ultima fărâmă de praf sau de sudoare. Aşa se învaţă, ultra-mega modern şi rafinat pe aiurea, neaoşul joc de pititea.  
Baftă şi hai la joacă!