Atenţie, buruieni la pământ!

Nu sunt adeptul afişării opţiunilor politice sau a bravadei religioase. Consider că fiecare om e liber să gândească în felul lui, convingerile să fie "proprii şi personale" nu promovate copleşitor peste capul altora. La fel şi despre îmbârligarea mediatică atent strucuturată, malefică, chiar nevrotică, ambalată în strângeri de riduri pe frunte şi aclamări ţiuite sau guturale ale saltimbacilor din trustul de pe strada Gârlei. Apropos, este o ironie sau predestinare, adresa? Chiar dacă sunt, pentru moment, la mii de kilometri, tehnologia mă ţine la zi cu ceea ce se întâmplă în ţară. E adevărat, nu e bine să te bucuri de răul altuia, dar nu poţi să nu ridici din sprâncene, a uimire, la auzul faptului petrecut ieri. Nu poţi rămâne indiferent. Să vezi un ditamai motanul transformat într-o secundă, parcă Houdini e aievea, într-un pisoiaş scâncitor, cum apărătorii vajnici, aceşti cerberi karatisti şi predicatori în van şi-n vânt, devin actori muţi, demni de o concurenţă funestă a lui Chaplin? O baghetă nevăzută a schimbat tonul afirmaţiilor din ambele părţi ale baricadei, dar a dus la exacerbarea delirului alienat al afirmaţiilor unei buruieni înţepenite în Piaţa Victoriei. Toţi trebuie să fie liberi, să-şi vadă de viaţă, de familie, să-şi construiască fericirea şi să-şi vadă liniştiţi de bătrâneţe. Aproape toţi. Vrei mai mult? Trage mai mult, adică luptă, munceşte şi gândeşte mai mult şi totul pozitiv! Mai ales când te erijezi în mare cârmaci al naţiunii sau mare constructor al capitalismului mioritic. Dacă eşti coţcar şi strâmb (la minte) dute tată, dute şi lasă-ne în tihnă şi nu ne mai spulbera gândurile de speranţă la fericire. Spuneam că nu-mi place afişarea unor idei, dar nu pot să nu afirm că-mi doresc (cum am mai afirmat) curăţirea tarlalei nostre de buruienile hâde şi puturoase care s-au înrădăcinat în maidanul politic.
Bafă şi să auzim de bine!    

Zaiafet... culinar

De câţiva ani încoace, sunt fericitul exploatator al vacanţelor de vară în sudul Spaniei. Pe bune, le exploatez la maxim...prin mine. Mă înfrupt din orice, oricând, oriunde şi din orice poziţie - stând la masă sau în mers. Începutul (zaiafetelor culinare) era (acum constat) sterp, fad (sau ce sinonime mai găseţti) olfactiv sau în gâdilarea papilelor gustative, pe timp trecut şi încredere prinsă, am început să gust (a se citi corect "să devorez") din bucatele meridionale specifice zonei sau din mai ştiu eu ce colţ al lumii, de care am auzit în copilărie pe la orele de geografie. Acum... mă aşez la masă uşor ca un fulg şi plec cu ajutorul macaralei. Acum (ieri) am dat startul cu pulpo a la gallega, de fapt cu juma` de porţie (la fiecare fel), ca să-mi pot război furculiţa cu mai multe feluri de bucate savuroase.

 Caracatiţa tăiată "felie de salam" pe un pat din cartofi feliaţi şi "fierţi" la cuptor. Partea a doua a fost anillos de calamares rebozados

inelele de calamar le gasiti de obicei ( în special acasă) simple, doar cu lămâie, aici ai ocazia să savurezi alături de vârfurile de tentacule, lime şi salată de crudităţi amestecată cu "salsa" (sos pe limba noastră neaos

şă) proaspătă cu accente mai acrişoare sau mai dulci, după gust. Partea a treia a mers bine, bine de tot: chipirones fritos. Pui de calamar prăjit, o minunăţie fragedă pentru care trebuie să respiri adânc, şi să-ţi doreşti o farfurie fără fund.

Se repetă calamarul? O să doreşti să se repete în fiecare zi, dimineaţa la prânz şi seara!

Dar ceva "gambas", creveţi mici şi decorticaţi? Bineînţeles, a fost partea a patra a festinului. Creveţi mici şi decorticati, fierţi în ulei de măsline aromatizat cu ceva ierburi locale şi ardei gras, totul iuţit subtil, nu deranjant.

(gambas) pil-pil

Mai poţi? Trebuie, deoarece urmează... să bată tobele, bum-bum-bum şi acum toba mare BUM-BUM-BUM

 (cazuela de) rabo de torro

Da ai prins ideea, de taur...cozi de taur. O nebunie, magnific, superb, mirobolant, explozie gustativă sau cum să faci din rahat bici şi să mai şi trosnească. Baza cozii, fiartă în vin negru şi legume condimentate. Cartofii prăjiţi...vax albina, nu m-am atins de nici unul. Dacă cumva, ai ocazia să guşti aşa ceva... cere două porţii...pentru tine. Dacă nu poţi, fă-le pachet, te rog, şi trimite-le la mine.

Partea a VI-a, că poate ai pierdut şirul, a fost o bucată de carne din porc, desăvârşit fiartă şi tăvălită într-un sos...într-un sos care habar n-am cum să-l mai descriu. Păstos, bine omogenizat, puţin aromat dar săţios cât pentru o zi întreagă.

(cazuela de) carne mechada en salsa

Şi dacă vei crede că am ratat desertul, te înşeli amarnic. Mai întîi prăjitură "tres de chocolate".

Ei bine, a trebuit să mă opresc din mestecat altfel telefonul începea să urle ca nebunul: 112, 112, 112!. Am plecat la o mică plimbare în centrul San Pedro-ului de Alcantara (despre care am să vă povestesc în curând) unde am savurat partea a VII-a: îngheţată trei tipuri amestecată în pahar (semi găletuşă) cu nucifere si fructe de pădure.

Promit că am terminat. De data asta :)

Baftă şi savoare la fiecare masă!

PS

Dacă aduce careva discuţia despre cântar... va fi jale mare... de el! Îl torturez cu clătite!

Gustul vacanţei

Cui îi place vacanţa? O întrebare stupidă, aşa-i? Dar are gust? Pentru mine gustul diferă de la un moment la altul, de la o stare de fapt la alta. Sunt răsfăţat în vara asta, răsfăţat de emoţii cu gust nostalgic, revederi şi prime vederi, răsfăţat în ochi şi-n inimă cu gust de copilărie naivă şi angelică, totodată privitor din prima linie la un început de tango sublim în doi. Vreau să rămân răsfăţat de acest gust, GUST de FERICIRE. Prima zi de concediu a fost o avalanşă de stări, trăiri, emoţii şi gusturi. Dis de dimineaţă am avut prima emoţie şi primul gust, am intrat în priză, cafetieră, laptop şi televizor. Stop, stop, stop. Băi kloo-le, respiră, respiră adânc, eşti în VACANŢĂ! Deci am timp pentru tot ce vreau, fără stres, fără riduri suplimentare, aşa că prima cafea, prima cană, vine de la sine cu o tolănire în poziţia sirenă şi urmărirea ştirilor. Da, vacanţa are gust, GUST DE CAFEA. Mai târziu a început să apară o schimbare de aromă. Aromă de adrenalină, cafea cu adrenalină. Bagaj, drum, aeroport. Dacă pleci cu avionul în vacanţă, vei şti rapid unde trebuie să mergi pentru îmbarcare. Toţi românii sunt cunoscători de rugby, rugby organizat pe grămadă compactă sau pe aliniere dublă sau triplă, oricum, îngrămădeală să fie. Cum naiba ne bat la sportul ăsta, neştiutorii ăia din insule, nordice şi sudice, şi nu suntem noi cei mai tari din parcare? Vacanţa are gust de nebunie. Aterizare, bagaj, reîntîlnire. Pupături cu sunete de oase, trosnituri doar, ochi scânteietori, ochi lucioşi, râsete gâtuite de emoţie. GUST de BUCURIE. Mai este un gust al vacanţei, GUSTUL MÂNCĂRII, gustul relaxat, chiar uşor fixat, al grătarului  cu porc sau pui la munte şi a peştelui prăjit sau saramură, la mare. Eu prefer GUSTUL BUCURIEI de CAFEA şi MARE, gustul relaxării, cu briză-n plete (cine are, să-i trăiască), gustul aerului sărat, gustul de vin roşu şi sec, în ceas de seară, gustul unei pipe aromate şi desfătate pe-ndelete, gustul liniştii (ancestrale) şi al FERICIRII.
Baftă şi vacanţe cu gust!
PS
un singur gust îl pot colora aici

Salată lichidă

Cald, al draq de cald, atât de cald că nu ai habar în ce direcţie să o apuci. Am îndrăznit să ieşim din casă totuşi, să ne pitim, într-un hypermatket capitalist, după care ne-am refugiat pentru prânz la M&M în curte. Frăţică, dacă vrei să te hrăneşti, să te energizezi şi să te mai şi răcoreşti, se ştie! Cea mai potrivită alegere este o salată. Dar dacă o faci lichidă? Cum aşa? Păi, uite aşa, aduni tot ce-ţi trebuie, adică, roşii, ardei galben, ardei capia, ceapă, usturoi, frunze de ţelină, piper, ierburi aromate italiene (d'alea la râşniţă, că încă nu ne-am mutat în ţarile calde), castravete (d'ăla lung, băţos dar zemos) şi cred că am terminat lista. Duşate din belşug şi tăiate mărunţel, aruncate în agitatorul electrizat, păstuite bine, bine, şi apoi vârâte în frigider. Respiri adânc, şi te apuci între timp să-ţi mai pregăteşti ceva în farfurie, poate esti mai vrednic în mânuirea furculiţei şi e păcat să aştepţi degeaba, aşa numărând frunzele din corcoduş. Am zăpăcit repede şi o salată, solidă, cu tot ce-i trebuie, inclusiv seminţe de in şi ulei din măsline adus tocmai de la origini, şi e cu origine documentată, controlată şi aprobată de bunul gust. Uite aşa, toţi şase (păi ce credeai, că aşa ceva se zămisleşte şi se topeşte în pântece fără împărtăşirea părerilor între prieteni?), am moşit câte ceva fiecare, unii salata lichidă, alţii cea solidă iar pentru final alţii au pregătit masa şi cărniţa, cu bis! Pe coasta de sud a Iberiei este originea acestei salate de băut, acolo unde-i cald şi bine, se numeşte gazpacho, şi mulţumită lui Nico am învăţat să preţuim această supă rece, reconfortantă şi aromată, sănătoasă şi bine venită nu doar pe vreme de vară fierbinte.
Baftă şi înfruptaţivă pe îndelete!

Sos sau salată?

Da, ce poţi face mai repede? O salată sau un sos? Am pornit la adunat legume cu gândul clar de ceva proaspăt şi reconfortant, săţios dar uşor... o salată. Dar, gândul ăla nebun care vine la sfârşit, mi-a spus, şoptit, "fă altceva, ceva cald, ai habar ?"... şi am pus frână. Reorganizare. Una bucată crăticioară cu capac de data asta, ca să nu mai fac mişcări circulare şi de dute-vino cu buretele pe aragaz, numai bună pentru o ceapă şi un căţel baban de usturoi. Tăiate mărunt şi îmbăiate în ulei de măsline, ştii de care zic super-mega-ultra virginul din poveste, şi un gâl-gâl de suc din roşii (mai mult o pastă fluidă) pe foc mic şi apoi uşor amestecate cu un praf de sare şi piper colorat în esenţă. Cât am lăsat la scăzut, am tăiat în felii lungi o ciovârstă de muşchiuleţ afumat şi aromat cu boia dulce pe care l-am tras în tigaie, presărat cu oregano şi piper. Bun, hai mai departe. Tai un ardei iute pe lung, apoi şuviţe, şuviţe, subţiri şi lungi, urmat de un ardei gras, nu prea galben, mai degrabă culoarea vântului turbat (o ciudăţenie a zarzavagiilor din ziua de azi), la fel "şuviţat" (a naibii naţie de om, am devenit şi inventator de litere amesetcate în cuvinte) în lung, să fie mai uşor de luat în "furculiţion".  Ardeii împerecheaţi şi aruncaţi în crăticioară (capacul, capacul, unde-i capacu' că am dat de draq), zmotociţi bine, şi la sfârşit un mănunchi de pătrunjel, au dat o savoare...mamă, parcă m-am teleportat într-o piaţetă arăbească. Muşchiuleţul, că am uitat să-ţi spun ce i-am făcut, i-am făcut de pertrecanie, l-am franjurat în bucăţele mici, mici, cât să-l găseşti în farfurie şi să-l iei pe bucăţele la savurat pe îndelete. Toată povestea, nebunia asta de moment, am tolănit-o într-o farfurie întinsă (că deh, haplea nu se mulţumeşte cu puţin) lângă care am aşezat şi roşia feliată cu gândul de salată. Nu-i bai, roşie şi sos cu roşii, face bine la "corazon".
Baftă şi dă-ţi drumul la imaginaţie, cât cuprinde!