sâmbătă, 19 decembrie 2015

Contemporan

   Mulțime, agitație, chicote, glasuri de copii, părinți cu limbrici, mai rău ca cei mici.
   Tocmai ce se așezase un țânc pe piciorul lui, intrase pe ușă de ceva vreme și lumea se mai liniștise, nu mai erau agitați, carbogazoși, adulții mă refer, ci se transformaseră în adevărați japonezi superândemânatici în folosirea gadgeturilor mici și deștepte. Hai că am deviat. Era vorba de o acțiune, o întâmplare de poveste. Doi comentatori, doi sporovăitori, doi dătători cu părerea, adică doi cusurgii, doi moși de la balcon care râd orice s-ar întâmpla și-și mușcă pumnii de zor ca să nu fie dați afară din sală... Ei bine cei doi, povestesc în timpul timpului... adică... când se întâmplă întâmplări și se petrec lucruri, și... Și sinapsele își fac de cap, și aberează, și trăznesc cuvinte încrucișate, și... "Cum este? Păi, nu știu, omniprezent... cred. Da? Păi da, este contemporan cu timpul!" Contemporan cu timpul! Și așa încep să alerge impulsurile electrice, neuronii dansează, cuvintele se înșurubează...
   Adică actual, adică prezent, adică odată cu clipa... râzi și respiră, contemporan cu timpul.
   Moșul scoase un alt cadou din sac, mereu la fel, contemporan cu... deja cunoști vorba.
Baftă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu