Se poate până la capăt?

Nu știu de ce, dar oare știe cineva, nu se fac lucrurile cu cap până la cap și toate astea aici la noi.
Vă dau un exemplu clar.
Pe minunata arteră Mihai Bravu din Ploiești se lucrează de zor la reabilitarea căii de rulare și a trotuarelor - un lucru superb deoarece erau de o cârpeală super profesionistă. Bun, aranjăm bordurile, tragem un asfalt fain, drept, aproape impecabil - o să-l văd la prima tură cu rolele, cât de drept este - dar oamenii, adică pietonii, să-i vedem pe unde or să treacă.

După cum se poate observa cu ușurință, feciorul meu nu este coleg cu Burlacu (poate luat în brațe și o săritură maiestuoasă, ca să ajungă la panoul de baschet) și cu toate astea, nu poate trece nestingherit pe trotuarul din imagine. Nu cumva să credeți că a apărut așa din senin, tam-nesam. Ehe, poveste veche! Unde se află mai precis această junglă luxuriantă? Vis-a-vis de Spitalul de Obstetrica Ginecologie Ploiești - pe șleau "Maternitatea aia noua" - în apropiere de Radio Prahova. E bine venită umbra, în special acum că a venit căldura, dar să fie mai potrivită și la purtat nu doar la privit.
Știu că această vegetație minunată, izvorăște din curtea unui iubitor de maidanezi pur sânge, gălăgioși și stupizi, și total delăsător în ceea ce privește grădinăritul. Și, după cum se observă, dezinteresat complet de ceea ce se întâmplă lângă el, dar primăria, ea drăguța pentru care se dau lupte crâncene periodic, poate face ceva toaletare peisagistică în zonă? Că la mine în parcare au tăiat câteva crăci de copaci, care au avut cădere liber-planat pe mașinile unor vecini. Cred că cei de la SGU  au un conducător destoinic, doritor de laude ale concetățenilor, nicidecum de bolboroseli și descântece legate de organe reproducătoare sau umpleri gratuite de frigidere. Eu unul, pentru un e-mail gratis, anunț orice deranj stradal, poate om sălășui mai confortabil în urbea găzarilor și cu gândul la Nenea Iancu sau Caragiu.
La voi în cartier este totul lună?
Se poate face mai mult cu un minim efort?
Sau să dăm la presă?
Cea vorbită, că-i mai întâlnită, așa-i?
Mulțumesc anticipat Domnilor Iulian și Donald pentru operativitate!

Baftă și confort, oriunde vă poartă picioarele!
PS
RPH - BB, dacă vă ajung ochișorii pe aceste rânduri, dați o vorbă în eter, mă gândesc că o ieși de bine.
;)

Gabi & Prietenii

Dacă e weekend e Brașov.
Nu sună rău, așa-i? Pare chiar un pic de Hollywood, și faptele nu au fost departe. Totul a început cu drumul, ca în totdeauna cu dilemă. Pe Vale sau pe Cheia? Adică prin aglomerație continuă urbano-montană cu "enșpe" mii  de mestecări în schimbător sau printr-un peisaj pitoresc cu viteză de melc motorizat?
Ne fiind supuși unui orar strict, am ales...

Așa că am avut motiv și de amintiri plăcute...

Sosire la destinație, pupături și îmbrățișări, cafea, sarmale (fenomenale) și "caramba" la cârciumă.
Râsete explozive în taxi, noi. Mustăceală pe înfundate, el, taximetristul.
Honolulu sau Hong Kong?
Iar seara a început cum trebuie...

Și tocmești rațe.... 

Prieten pus pe șotii...

A continuat pe măsură...

Și final apoteotic...

"Hai fiule, dă tot răul afară din tine!"

La mulți ani, Gabi!

Baftă și petreceri de neuitat!

Ouă rățoite

Nu știu cu ce hrănește vecina, păsările de la țară, dar sunt printre cele mai gustoase, mai galbene și mai savuroase ouă pe care le-am înfulecat vreodată. Știind ce minunate sunt pentru trup și minte, în special dacă te înfrupți din ele la micul dejun, am purces la organizarea și prepararea unei omlete. Așa că am spart în castron cinci ouă de rață, pe care le-am învârtit de zor până au făcut spumă. Am adăugat cam juma de cană de lapte, iar am bătut la ele de au sărit bule-n aer. Apoi am pus sare de mare, piper multicolor, mărar verde și busuioc (of, ce-mi mai doresc o grădiniță în care să-mi ocrotesc tot felul de plante aromate). Toate înnebunite și alergate în același castron. A venit rândul la fărâmițat brânza, urmat de scufundarea ei în amestecul îmbietor din castron și , bineînțeles, zăpăcirea tuturor ingredientelor până s-a înspumat zdravăn de tot. Tigaia aștepta încinsă și cotropită de șuvițe subțiri de salam crud-uscat. Știu, e o blasfemie pentru omletă, dar n-am avut altă soluție de moment. Tolănită în tigaie, omleta, se rumenește treptat, treptat și eliberează în eter o aromă unică și caldă. Aroma unui mic dejun îmbelșugat și sățios. În farfurie am adus câțiva prieteni ai ouălor: roșii, castraveți și măsline.
Baftă și bon appetit!

Cotletu' magic-rapid

Mi-e foame. Rău. Mațele dansează-n mine break dance haotic și gălăgios. Dacă mai întârzii un pic, sunt sigur de incoerența vorbelor și faptelor care mă va izbi neînduplecat. Mă decid să-i pun punct chinului, cât mai iute cu putință. Intru în primul magazin de lângă casă, și sorb din priviri galantarul. Ăla durează... de ăla n-am chef...pulpe nici atât, nu vreau prăjit...ăla da,cotlet, da cotlet. Cum să mă adresez duduii ca să percuteze după dorința mea? Să fiu mitocan? Adică să o reped, să o iuțesc așa un pic? Poate-mi trântește cine știe ce prostie în pungă și mă trimite și la pustia. Mai este și pustiul cu mine. Sigur o să zică că tăticul lui s-a dilit la mansardă subit și suspect. Zâmbesc larg cu un ochi curs spre vitrină și o poftesc să-mi aleagă bucățica de cotlet preferată de către dânsa, pentru o masă gustoasă. Victorie! Pe bune, chiar arată bine bucata de cotlet aleasă, și feliată adecvat, e nemaipomenită. Sărna' și drum bun. Da, unde naiba, că la case mai sunt oameni, nu sunt singur...ce chestie. Dacă tot deschid ăștia supermagazine, unul după altul, de ce nu fac câte unul pentru fiecare!? Gata, viteză mare la taraba de legume. Ura, sunt primul. Și d-aia, și d-ailaltă și încă una d-aia și juma de aia și sună telefonul. Uf! Acum chiar e gata. Retur acasă în gonetă, sus pe scări iute ca leopardul, și încep de grabă ca o sfârlează. Bucățelele de carne le înșir pe un "fund" pentru a presăra busuioc și sare de mare, apoi întoarse pe revers pentru a le înmiresma cu măghiran și piper multicolor. Tigaia, mare cea mai mare, este deja încinsă, așa că le înghesui pentru a nu pierde vremea cu o mie și una de șarje. Sfârâie plăcut, e o simfonie grozavă, aerul se umple de aroma cărnurilor fripte peste verdețurile aromate. Le întorc, în același timp constat că se micșorează bucățele pe timp ce trece. O fi de la mama natură sau le mănânc mai degrabă din ochi, prea profund, prea ca la Liviu? Și suplimentar... o salată, pentru gust, savoare și culoare. Roșie, două de fapt, castraveți cornișon, ceapă verde, măsline și ulei de măsline, morcov și mărara, totul zăpăcit cu un praf de piper, chimen și nucșoară. E gata, definitiv, trebuie să le iau și să dau drumul la "concasorul" din dotare.
Baftă și poftă mare!

Prin București - Herăstrău

Dragi Bucureșteni și provinciali limitrofi, vă bucurați de Herăstrău?
Gândurile ne plimbau de ceva vreme în vestitul parc al Bucureștilor, numai timpul nefavorabil ne ținea în loc. Chiar dacă vremea nu era perfectă pentru o plimbare, cel puțin așa se anunța dis de dimineață, am purces către Marele Oraș cu gând de fugă la o plimbare curajoasă printre micile ciocniri ale norilor. Numai bine, dătător de răzgândire și trimitere spre casă mai devreme, între Otopeni și Băneasa începe Sf Ilie să le dea în veselie. Nu, hotărât nu, mergem în Herăstrău fie ce-o fi. Și nu ne-a părut rău nici o secundă. Să mai zic și ce potriveală minunată, am găsit loc de parcare la prima strigare, cu noroc poate. Nu știu cum să spun, dar excepție intrarea dinspre Charles de Gaulle care era supraaglomerată, lume buluc la tarabele și chioșcurile cu delicatese turcești, în rest... Bun, plăcut, gustos, să savurezi baclava, sarailie sau după caz un kebab, dar să nu te bucuri de natura bogată, aerul curat și soarele pătrunzător? Aleile te îmbie la plimbări prelungi în care-ți poți dezmierda toate simțurile, plimbări în care poți face și o recapitulare de cultură generală prin aleile străjuite de statuile scriitorilor, inventatorilor sau muzicienilor atât români cât și de pe alte meleaguri. Bucuros, faptul că am întâlnit foarte multi tineri, adolescenți, cu biciclete proprii sau închiriate, alergând pe role sau efectiv la o plimbare de weekend mai mult sau mai puțin romantică. Asta-i bine, foarte bine, le trebuie mișcare nu doar gadget-uri asezonate cu  chipsuri & snacksuri. Pentru o tură pe role, vă recomand în special aleile umbroase dinspre debarcaderul de lângă Pescăruș... sunt în pantă. Viteză și emoții cât cuprinde. De te încălzești sau setea-ți dă târcoale, ai în preajmă, la o azvârlitură de băț, țâșnitori ca pe vremurile de demult, vremurile cele alb-negru la tv dar multicolor în joaca picilor de pretutindeni. Ce mai, o zonă de agrement minunată pentru toți doritorii de mișcare undeva în aer liber și izolată de vacarmul șoselelor dar totuși nu departe de casă. Consider binevenită o astfel de plimbare pentru oricine, provincial sau nu, care dorește să vadă Bucureștiul și altfel, nu doar trepidant și corporatist. Și apropos, în apropiere aveți multe alte lucruri minunate de văzut, lucruri de care vom povesti peste vară.
Baftă, cuceriți parcurile!
PS
Tot "Stere" rămâne preferatul. Că este aproape sau din spirit pur de găzar, asta numai știu.

Drapelul

De ceva vreme, în multe orașe, este arborat drapelul țării în diferite sensuri giratorii (Ineu sau Târgoviște), în locuri înalte (Slatina) vizibile de la distanțe mari sau în zone de mare trafic (Arcul de Triumf din București). Având în vedere că actuala stemă nu este pe deplin corectă, ar fi bine să fie reprezentată pe steagurile arborate, sau nu? Eu unul, aș dori ca în fiecare localitate să avem toate steagurile, din toate timpurile, să arate tuturor continuitatea nației noastre și să înțeleagă fiecare, mai bine, istoria propriului popor. Claudiu, un vechi prieten, povestea după întoarcerea din State, că în California la fiecare pas vezi steagul USA - populație numeroasă hispanică sau alte nații . Cred că se pot face catarge cu bază suficient de mare, unde să fie aplicată o descriere a steagului din perioada respectivă. Ce înseamnă fiecare desen și în ce perioadă a fost folosit. Nu cred că este o cheltuială care poate distruge bugetul primăriilor mai răsărite, pe de altă parte sunt convins că ar atrage aprecieri ale patrioților și nu numai (să vezi și distracție electorală sau post electorală). De exemplu, în Ploiești, în zona de pietonal între Teatrul Toma Caragiu și Muzeul de Istorie, se pot arbora toate steagurile, de la cel Dacic până la cel prezent, trecând în revistă absolut toate steagurile cu stemele aferente din toate Principatele Romane.

steagul Dacic

steagul de luptă al Moldovei în perioada lui Ștefan cel Mare

stema Țării Românești la 1600

drapelul de luptă al Țării Românești 1840

steagul Unirii Principatelor Române 1859

steagul Regal

drapelul de luptă  1950

stema actuală

 Baftă și spor edililor!
PS
acum şi în Reghin!

haihui la belvedere

Ați străbătut țara de-a lungul și de-a latul?
Se tot spune, se afirmă de mulți dintre noi, ce țară frumoasă avem, ce peisaje, ce natură minunată, ce biserici, mănăstiri, cetăți și/sau muzee (chiar în aer liber) avem. Dar le și privim? Le simțim? În aceste zile am traversat, pentru a câta oară, Transilvania. Mă uitam tâmp, cu gura căscată efectiv, la verdele profund care izbucnește din fiecare colț al imaginii cuprinse din zbor, din "zborul" mașinii. Totu-i viu în jurul nostru, freamătă și ni se dezvăluie neîncetat. Aceeași senzație, de gură blocată în formă căscată, am avut nu de mult când am trecut prin nordul Moldovei. La fel când am trecut și pe lângă Carpații de Curbură. Sau când am trecut, acum ceva vreme, pe culoarul Timiș-Cerna. E fantastică țara în care trăim, ai ocazia să cuprinzi în același plan de privire, un colț de sat neaoș cu case bătrânești și altele noi,cochete, sate însoțite de un imaș cu văcuțe, cai sau oi. Zărești o curte, din ce în ce mai multe frumos așezate, cu straturi soldățești de zarzavat sau legume, livezi tinere orânduite pe dealuri și... culturi de căpșuni. E trendul acestor ani. Frumos și gustos bussines.
Ar fi rău să oprim, și să tragem un cadru, la propriu și la figurat, cu ceea ce zărim plăcut? Să ne bucurăm ochii de priveliști inedite și minunate, să ne îmbătăm cu mireasma, cu savoarea țării în care trăim. Un minut. Măcar un minut. O singură treabă nu se potrivește cum trebuie. Există drumuri naționale reabilitate, chiar foarte bine realizate, care traversează niște peisaje de vis. Dar, normal că exista un dar, nu ai unde să-ți odihnești caii mecanizați, să te dai jos și să tragi aer în piept. Adânc...o dată... de două ori... și să-l eliberezi bucuros, însoțit de un chiot (măcar în gând), mândru și voios: E ȚARA MEA! SUNT DAC! 
Baftă și albume de suflet!
PS
Pe alte meleaguri, la orice pas zărești un înscris: Belvedere.
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. — Din fr. belvédère.
Sursa: DEX '09 (2009
o zonă de belvedere - literele Brașov pe Tâmpa

La bulevard, birjar!

Duminică, spre prânz. Mașina la spălat, de stresul drumurilor, iar noi la limpezit minte și trup. Dacă ieri am fost insistenți și am reușit o plimbare la Stere printre picături răzlețe de ploaie, azi am fost răsplătiți cu Soare din belșug, cu umbra răcoroasă a castanilor iar mândrul Eol ne-a salutat din alte plaiuri. Surprinzător, pe bulevardul cu castani, liniște ca odinioară, copii cu diferite roți mișcate cu puterea piciorușelor prin pedale sau târșâind talpa pe dalele frumos orânduite. Privind perechile de seniori, te întorci cu cel puțin douăzeci-treizeci de ani în urmă. Sunt îmbrăcați impecabil "de Duminică", aranjați cu dichis, doamnele la taior și cu pălării bine așezate și acompaniate cromatic cu poșete sau gentuțe. Domnii, mulți ca pe vremea lui Nenea Iancu, la costum și cravată. Parcă o pălărie ar fi adus mai multă savoare momentelor de privit. Ceva nu este la locul lui, nu întregește imaginea...da, am zărit chioșcul gol. Nu-i fanfară. Păcat...poate Domnul Primar găsește ceva susținere pentru bunăstarea unor muzicanți, poate chiar pensionari, și acel chioșc nu se va umple în zadar de carii. Ar fi frumos să vedem și covrigei în coșuri de biciclete sau triciclete uriașe cu lăzi de înghețată, vânzători de vată pe băț și acadele multicolore. Chiar și așa, o plimbare pe bulevardul cu castani, este liniștitoare și plină de nostalgie.
Baftă și plimbări tonifiante!

   

cele două cuvinte

E ușor să spui te iubesc?
Sunt două cuvinte pline de... pline de tot ce te cuprinde și  te înconjoară. Fiecare le spune în felul lui. Unul șoptit, careva în văzul lumii, altcineva cât de tare îl țin rărunchii, alții doar prin simpla lor prezență. Adică sunt alături de tine. Indiferent de sănătate sau de distanță, de disponibilitate sau de stare. Îți spune te iubesc prieten/ă drag/ă indiferent unde ești și ce faci, cum ești sau cum simți, chiar dacă nu rostește cele două cuvinte. Ar fi frumos, chiar dacă pe alocuri obositor, să petreci zi de zi cu toți prietenii, să te bucuri de fiecare clipă în voioșie gălăgioasă și efervescentă, specifică nouă românilor. Râzi, dansează, savurează ziua, clipa, bucură-te în fiecare zi de cei din jur.
La Mulți Ani, Cătă!
Baftă și mulți prieteni!

comandă la domiciliu, da sau nu?

Ați primit vreodată altceva, alt produs, față de ceea ce ați comandat?
Ați primit vreodată ceea ce ați comandat, dar de altă calitate?
Nu știu de ce, de fapt bănuiesc de ce, nu fac comenzi on line. Hotărât nu. Doar mâncare, și asta doar după ce am poposit cel puțin odată în localul respectiv. În Ploiești am favoriții mei, Nabucco și Taxi Pizza. Dacă de Nabucco, v-am mai povestit ce mâncăruri bine așezate, aromate și proporționate au. Despre Taxi Pizza, ce să vă povestesc, pe verificate, eu zic, și nu numai eu, că au cea mai buna pizza din orașul nostru, al găzarilor. Cu ceva timp în urmă am zis să mai testăm și altceva, ceva unde nu am mai mers de mult timp, așa că hai la Casa L... Ne fiind inspirat să fac poză produselor și a bonului de la livrare, nu dau direct numele restaurantului dar vă îndemn pe toți care sunteți în Ploiesti, sau în trecere să vă serviți de la Nabucco și Taxi Pizza (din păcate la Taxi Pizza sunt doar comenzi telefonice dar la cum îl cunosc pe jupân, ar putea face o cârciumă pe cinste). La restaurant n-am ce comenta, servire plăcută, politicoasă și promptă, mâncarea faină - cel puțin ce am ales noi - curat și aerisit. Peste timp, acum circa șapte-zece zile, am avut de ales: să mă apuc de gătit repede ceva sau să dau un telefon. Consultându-mă cu cel mic, am ajuns la varianta Casa L.... Livrarea a fost în timpul promis la telefon. Vine papa, începem să înfulecăm dar ceva nu era cum trebuie. Supa de pui era asemănătoare cu cele din popasurile de pe drumurile europene la preț de menu complet, mai cu zeamă dar cu pui în altă parte. Bine...hai să vedem felul doi. Felul meu a fost cum a mai fost dar al copilului... Șnițelul era tăvălit într-o tonă de cocă și prăjit intens...foarte intens. Și trebuia să fie șniței parizian...Mor de ciudă că nu am făcut poză. Ce să mai încolo și încoace, a fost o mostră de a nu comanda la telefon dacă nu vei/nu vei putea verifica. O să mai sun la ei, dar când va veni băiatul cu livrarea, am să desfac tot, tot, tot și am să gust din fiecare produs, și am să fac poze de va fi nevoie și am să le promovez inconștiența peste tot. Apoi voi plăti, dacă e cazul. Uite așa îți pierzi clienții, și nu numai cel servit aiurea în sictir, pe care nu-l poți vedea la masă în cârciuma ta. Și nici n-o să-l mai vezi.
Baftă și fără surprize neplăcute!