Ouă rățoite

Nu știu cu ce hrănește vecina, păsările de la țară, dar sunt printre cele mai gustoase, mai galbene și mai savuroase ouă pe care le-am înfulecat vreodată. Știind ce minunate sunt pentru trup și minte, în special dacă te înfrupți din ele la micul dejun, am purces la organizarea și prepararea unei omlete. Așa că am spart în castron cinci ouă de rață, pe care le-am învârtit de zor până au făcut spumă. Am adăugat cam juma de cană de lapte, iar am bătut la ele de au sărit bule-n aer. Apoi am pus sare de mare, piper multicolor, mărar verde și busuioc (of, ce-mi mai doresc o grădiniță în care să-mi ocrotesc tot felul de plante aromate). Toate înnebunite și alergate în același castron. A venit rândul la fărâmițat brânza, urmat de scufundarea ei în amestecul îmbietor din castron și , bineînțeles, zăpăcirea tuturor ingredientelor până s-a înspumat zdravăn de tot. Tigaia aștepta încinsă și cotropită de șuvițe subțiri de salam crud-uscat. Știu, e o blasfemie pentru omletă, dar n-am avut altă soluție de moment. Tolănită în tigaie, omleta, se rumenește treptat, treptat și eliberează în eter o aromă unică și caldă. Aroma unui mic dejun îmbelșugat și sățios. În farfurie am adus câțiva prieteni ai ouălor: roșii, castraveți și măsline.
Baftă și bon appetit!