De la Adam și Eva încoace, indiferent de luptă, întrecere sau cum vreți să-i mai spuneți, au existat doar două categorii de participanți: învingători și învinși. Ce-i deosebește? Se poate spune fără tăgadă că este vorba de valoare. Învingătorii au fost mai buni, mai mulți sau mai puternici. Și în sport există învingători și învinși. Numai că aici te deosebește foarte mult atitudinea, atitudinea antrenorului. Cum să declari înainte de meci că remiza, fie ea și cu goluri, te avantajează? Deja induci o stare de autosuficiență. Sau, cum să declari după meci, că ceilalți și-au dorit victoria mai mult? Adică? Și cel mai elocvent mod de desfășurare a unui meci tipic românesc. Conduc cu 1-0 și mă retrag. Lasă, vin ăia peste noi, și țuști pe contraatac și le mai dăm două boabe! Nu știu de ce, dar nu prea a ieșit chestia asta, poate așa, doar lui Nenea Iordănescu. Da, dar el avea fotbaliști pe teren, nu doar jucători, o să spuneți. Cam așa a stat treaba. Mă uit la Mister"X", o veni de la "X"-ul de pronosport, de la jocul "X și O", sau de la "chiX"? Conduci pe tabelă, ai jucători de presing și tu stai în jumătatea proprie și bubui baloanele în spectatori sau haotic pe singurul atacant? Apropos, de unde chestia asta cu un singur atacant? De ce nu cu doi, sau cu trei? Sa stai călare pe ei, săi sufoci pe adversari din primul până în ultimul minut? Dacă stai și aștepți fluierul final, ai un singur final normal și evident... te duci pe copcă. Ori jucătorii nu au înțeles ce le-ai spus la pauză, asta înseamnă o problemă la comunicare sau nu le-ai spus nimic altceva, doar ce s-a întâmplat pe teren. Dragi antrenori, lumea se uită la televizor sau dă bani pe bilete, ca să vadă un meci de fotbal, care presupune faze de atac, driblinguri și pase consecutive spre poarta adversă, dacă se poate, chiar din prima atingere. De aceea există campioane, câștigătoare de cupe interne și internaționale. Din motive clare, sunt mai mulți susținători la anumite echipe, că au făcut istorie, au învins echipe mari și au bucurat spectatorii. Dar avem o problemă, ne putem hrăni din amintiri, așa la nesfârșit? Ne trebuie și victorii proaspete, chiar de sunt cu echipe mici pe plan intern. cum spun toți antrenorii, victoriile aduc victorii. Deci hai, se poate, tot înainte!
Baftă și victorii nu "succesuri"!
PS
Mulțescu, adică Domnul Mulțescu juca ofensiv și spectaculos cu o echipă aproape anonimă iar actualul antrenor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu