O zi minunată sau La Mulți Ani, Florilor!

Cum poate fi o zi minunată?
Păi, poți începe dis de dimineață cu tabietul care-l ai în sânge, timp în care-ți poți organiza succesiunea de evenimente din ziua respectivă. Eu unul, am început cu cafea. Caldă, mare și neagră, lucru care-l fac și în acest moment. În linii mari, știam de ieri pe unde vom simți clepsidra. De fapt, am început de aseară, când am vizitat O Floare, La Mulți Ani Cami. Dar azi, azi după cafeluță am fost la cea mai importantă Floare. Mama. La Mulți Ani Mamă, La  Mulți Ani Margareta! Mă gândesc ce minunată este primăvara pentru femei, sau ar trebui să fie. Flori în natură, Flori în suflet și în gând. Dar pentru asta, trebuie și noi, noi masculii, să fim mai receptivi, mai atenți și de ce nu, mai galanți și mai romantici. Așadar, vizită la Mama. Ca de fiecare dată la Mama găsesc ceva pentru delectare, delectare gustativă și olfactivă. Plăcintă. Plăcintă cu brânză pe săturate. Știți ce gust are apoi cafeaua? Fantastic! Dacă aseară am potrivit, după o așteptare destul de lungă, tabloul Mirelei pe perete (mulțam Bodo), azi am hotărât că trebuie să reîmprospătăm aerul și imaginea cu o plantă sau un arbust în sufragerie. Sau în camera de zi. Sau în salon. Sau cum doriți să-i spuneți, că în fiecare colțișor al țării am auzit o formă sau alta, mai italienește sau mai nemțește sau mai știu eu ce romgleză (româno-engleză, asta ca să nu înțelegeți altceva). Pentru asta, am început să colindăm magazinele dotate cu astfel de minunății create de mama natură. Din plimbare în plimbare, l-am fericit și pe năzdrăvan cu un set de cartonașe cu fotbaliști. Parcă era ziua lui de naștere, așa de bucuros a fost, nu mai găseam de ceva vreme cartonașele dorite. În cele din urmă am ales o plantă denumită Yucca, și asta nu așa oricum. Asta-i mai frunzoasă, asta-i mai strâmbă sau asta-i mai pitică sau prea înaltă. Apoi am început să sun experții. Cel peisagist m-a lămurit cu ghiveciul, camera și lumina iar cel bricolat de ce să iau un pământ sau altul. Că așa e bine, așa a făcut și a funcționat. Dar mai trebuie un lucru. Să te și pricepi, adică eu să fiu dibaci și priceput. Am uitat să vă spun, Cătă a cumpărat și un braț de narcise, ca să nu lăsăm glastra stingheră. Toată această activitate, știți ce a trezit în noi? Dorința de a mai face o vizită, de data asta una care are legătură cu bucătăria. Așa am ajuns la Nabucco. Supa preferată, cea de pui, și pastele cu fructe de mare au fost un deliciu sublim. Și acum percep aroma, mixul de culori și gustul, toate stârnite năvalnic la cel mai mic gând zburdalnic care-mi trece prin cotloanele minții. Ajuns acasă ne-am delectat cu prăjituri de la cofetăria preferată, aia de lângă vechiul tribunal, de la tramvai, o nebunie nu altceva. Și așa, bine garnisiți am trecut la siestă. Unii la siesta de dormitor iar eu la siesta cu butoane. Acum când închei mica orânduire de gânduri, rotesc privirea prin cameră și constat un lucru care trebuie sa fie normal. Flori trebuie să avem oricând și oriunde, să ne încântăm ochii și sufletul. Florile ne înveselesc, ne fac să zâmbim să fim mai optimiști. La fel și florile de lângă noi, chiar dacă nu au nume de Flori.
La Mulți Ani Margareta, Cami, Flori, Floricica, Florin și Floricel!
Baftă și zile înflorite!