Cablu ieftin sau deloc?

Vreau să plătesc un preţ mai mic la cablu. Tu nu? Păi e cam aşa, am câteva posturi tv pentru care arunc banii pe fereastră, nu le mai vreau în grila de programe. De ce draq să plătesc mediatizarea circului politic de doi bani, găuriţi, traşi cu tunul, dacă nu-mi este de folos? De banii ăia vreau să cumpăr bilet la film sau o carte de aventuri pentru fiul meu. De ce draq să văd într-o proporţie covârşitoare ştiri negative? Cu şi despre tâmpiţii de la tribună? Nu vreau! Sau altă variantă, acei bani să-i adunăm pentru procurori şi judecători, sunt convins că le-ar fi de folos ceva toner şi coli pentru imprimante, sau ceva marafeţi în plus pentru un pahar de apă şi un ceai, sau un calmant. Nu vreau să plătesc pentru posturi tv la care se bălăcăresc toţi parveniţii scârnavi din ghena politicii, şi care promovează jurnalişti anagramaţi şi păecaţi cu sorcova, nu vreau să mai plătesc risipa altora, iar soluţia va veni de la sine. Vând televizorul şi-l înlocuiesc cu un raft pentru cărţi. De ce să mai aud ştiri despre cum se împarte legea inechitabil, discreţionar, de ce să-mi inveninez gândurile cu faptele de rahat ale buruienilor din parlament, de ce? Nu mai doresc! Tu mai vrei? Şi apropo, nu mai vreau nici canalele cu piţipoance şi gurişti, anti valori ale neamului. Punct!

Baftă şi relaxare!

PS

Despre noua locaţie Cărtureşti s-a vorbit două secunde şi ceva.  

Paste zăpăcite

Dacă nu zăpăcite, atunci cum naiba să le spui? Pâi hai să văd ce imaginaţie zace în tine, să văd cum le-ai numi. Zăpăceala din farfurie a inceput cu câteva zile mai devreme, când am fost la cumpărături am pus ochii pe o dibăcie de strecurătoare care are mânere extensibile şi mini picioruşe, deci numa' bună de pus pe chiuvetă sau înăuntrul ei, iar apa sa se scurgă din paste, legume sau fructe, orice ai de spălat, clătit sau scurs şi nu vrei să le alergi prin alte crătiţi sau prin spălător. Aşa că, cu un ochi la strecurătoare şi cu unul alergând prin căpăţână după preparate aburinde, am decis pe loc să o înşfac şi să o dosesc în coşul cu cumpărături. Ce m-a hotărât, aşa într-o fracţiune de clipită? Pastele, nemaipomenitele paste cu legume, cu carne de copitate sau cu vietăţi din măruntaiele mării. Cu orice, dar să fie paste, măcar o dată pe săptămână. Am zis! Aşa că am început să încropesc un amestec de ceva, care să fie cald, aromat, colorat şi normal... gustos. Cel puţin pentru mine. Am început cu... cu noua strecurătoare. Am aşezat-o pe chiuvetă şi am contemplat-o preţ de cam... habar n-am cât timp, Ştiu că m-am trezit într-o ghiorţăire de maţe de nu puteam nici să salivez dupa imaginea care se înfipsese în minte. Vedeam, bine măi, visam deja, pastele cu de toate, tolănite în farfurie. Stop! Una juma' de pungă cu tăiţei chinezeşti pentru wok pusă la semi-fiert, una bucată tocător din lemn şi un dram de legume băgate la fărâmiţat. Ardei capia, roşii cherry, morcov şi ceapă de apă s-au însoţit de îndată, în sute de bucăţele, plonjând în tigaie şi bălăcindu-se în unt cremos şi ulei de măsline, apoi s-au răsfăţat pudrându-se cu sare de mare şi piper multicolor. În curând, după vreo patru sau cinci minute, am socotit că-i vremea de înfrăţire cu un supliment de legume congelate. Niscaiva amestec de porumb, broccoli, conopidă şi fasole verde, zăpăcite iute printre rudele în aşteptare. Penultima tumbă, smotocirea pastelor între legume, iar ultima cascadorie, învârtoşirea sosului genovez pe bază de busuioc şi... stop joc! O farfurie, una pântecoasă, o furculiţă, una mare şi dibace, măsuţa pregătită şi... start! Unu, două sau trei minute? Nu ştiu cât a durat tot procesul de masticare şi înghiţire (chiar dacă doctorul promovează număratul până la un miliard de mestecături şi apoi să înghiţim), cert este că dorul lor îl duc şi acum şi îl voi duce şi în vecii vecilor.
Bafta!

O vitrină dulce

Vrei o viaţă bună? Sau o viaţă dulce? Cam grea alegerea, aşa-i? Bună nu înseamnă să te tăvăleşti în lovele, sau să recurgi la privaţiuni de ceva dulce pentru siluetă, dar atunci când îţi doreşti să sperii caloriile, se ştie despre ce vorbesc, adică animăluţele alea mici, micuţe, care îţi micşorează hainele, aşa că în astfel de perioade cam trebuie să stai departe de vitrinele colorate şi pline de nebunii dulci. Una din aceste vitrine, o găseşti în spatele tribunalului, pe linia de tramvai, cum se spune pe la noi, într-o locaţie care nu te va da pe spate sub nici o formă. O clădire veche, relativ mică şi anostă. Dar, urcă treptele şi propteşte-te în faţa vitrinii. Promit că vei avea nevoie de batistă, din cârpă sau hârtie, sigur vei avea nevoie. Propun aşa, mai întâi ghiftuieşte-te cu ceva zdravăn şi porneşte către vitrină cu portofelul chibzuit din timp. Cu poftele înfrânate o să stai doar vreo zece sau cinsprezece secunde. Prăjitură de casă? Sau clasică, de cofetărie? Ciocolată, frişcă sau fructe? Tort? Mic, mare, ciocolată, bezea, sau ce-ţi trece prin cap? Plăcintă? Cu ce să fie? Brânză dulce, spanac, carne, sau altă nebunie? Eu, recunosc, de fiecare dată fac o triadă. O nebunie de bezea cu vişine, o prăjitură ca de casă cu blat şi ciocolată, iar pentru închidere o plăcintă. E, la plăcintă, fac prin rotaţie. Ultima "încărcare" a fost cu brânză dulce şi stafide. E una din situaţiile când îmi pare rău că avem doar zece degete.
Baftă şi o viaţă bună şi dulce!

Marel bazar/ Grand Bazar/ Büyük Çarşi

Salutare, salutare! Ce faci? De unde eşti? Nu vrei o geacă? Am pentru tine un inel! Prietene, vino să-ţi arăt un covor! Pipă? Am tocmai ce-ţi doreşti! Doamna, doamna, totul este pentru dumneavoastră!

Cam aşa ceva auzi şi vezi, din secundă în secundă. Auzi în cam toate limbile de care te-ai lovit la şcoală sau la televizor. Cum vezi întrebările? Sunt ce-i mai expresivi vânzători din lume, indiferent dacă-ţi vorbesc în turcă, engleză, rusă, franceză sau română. Mâini, ochi, urechi, nas, orice poate transmite trăiri, se mişcă, este viu şi vorbitor. Da, da, da, nu te mira, au văzut mai mulţi români decât poţi confirma că ai văzut în personalul de unşpe' noaptea spre Costineşti de 1 Mai.
Ţi-am mai spus de amabilitatea şi zâmbetele lor, aşa-i? Ei bine, de vrei să cumperi ceva din Marele Bazar pregăteşte un arsenal bogat de argumente pentru a putea face faţă concursului de negociere. Da, pe bune, o vânzare-cumpărare nu este doar o negociere ci şi un concurs de negocieri, vei avea impresia că fac în fiecare dimineaţă, la primul ceai, o tură de recapitulare a tehnicilor de negociere şi câte un mic role-play cu bunicul care are centura neagră cu şapte mii de dani în arta comunicării, convingerii, persuasiunii şi a ce mai vrei. Sau simplu, varinta B... te declari bucuros de ce-ţi dă, la ce preţ vrea el şi l-ai rezolvat de bani pentru o vacanţă. Da, pe bune, îi cam burduşeşti buzunarele, aşa că cel mai potrivit, sări pe taste şi verifică din timp ceea ce vrei să cumperi. Ca idee suplimentară, orice ai găsi acolo, să nu te gândeşti vreo secundă că este original, adică brand vestic. Sau vreun brand turcesc de anvergură, şi ai să fii uimit câte au. Ceea ce vei găsi întocmai cu realitatea, sunt produsele manufacturate, produse realizate de multe ori chiar în bazar sau în apropiere, dacă nu sunt aduse din mediul rural. Vei putea să-ţi bucuri ochii cu lampadare, covoare, papuci turceşti, suveniruri fel de fel, geci şi veste din piele, eşarfe şi fulare, iar pentru amatorii de pipe este raiul pe pământ.

Sunt magazine-atelier, eu am găsit două, care-ţi fac pipă pe comandă, au bucăţi de rocă Meerschaum.

 Atenţie doamnelor şi domnisoarelor, argint, aur galben şi alb, pietre preţioase şi semipreţioase, toate doar pentru dumneavoastră. 

Bijuterii mici, mari, piese unitare sau seturi pentru urechi, gât, nas, mijloc, degete şi glezne, de sus până jos ve-ţi putea fi îmbrăcate într-o clipită. Atenţie la antichităţi, au tehnici de îmbătrinire ale metalelor şi materialelor textile, probabilitatea ca acel produs să fie mai vechi de trei sau patru ani e foarte mică, nicidecum o sută de ani. Şi pentru gurmanzi, ştiu că ve-ţi găsi Spice Market/ Misir Çarşısı, 

dar dacă ai apucat să vizitezi marele bazar, nu o să mai fi surprins prea mult. Oricum, or să-ţi explodeze nările şi gura, creierul o să-ţi fiarbă, matrix e minciună pe lângă ce-ţi va trece prin cap. Arome, mâncăruri gustate şi visate, ce-ai văzut vreodată la televizor sau în vreo revistă, o să prindă viaţă în gândurile tale, sau mai rău, o să te blochezi şi o să-ţi cumperi tot ce vezi, mai rău ca unul intrat în sevraj. Avertisment! Nu sări ca haplea, se găsesc, mai nou, majoritatea şi în ţară, adevarat că la preţuri ceva mai mari. Să revin la preţuirea lucrurilor, orice vei cumpăra la juma' din preţul pomenit la început, ai să constaţi că nu-i o afacere prea bună. Trage către o treime, nu ştiu cum o să faci, prin ce tehnică sau mimică de moacă, dar dacă ai ajuns acolo, o săc onstaţi o nervozitate a vânzătorului, a intrat în joc şi e aproape de preţul minim care-l poate oferi ca să rămână în profit. Crede-mă, daca ai ajuns la sfert din preţul de pornire, eşti ninja negociatorul. Dacă-ţi dă şi o cafea sau un ceai, înseamnă că poţi încerca să devi ninjalău în vânzări, e semn că-i afacere încă bună pentru el, mai are ceva rezerve şi poţi să încerci să-l mai storci. Că iei mai mult, sau mai adaugi alte produse, asta-i treaba şi pofta ta. Înca câteva sfaturi înainte de a fugi la bazar, uşurează-te şi să ai burdihanul satisfăcut, altfel ameţelile vor deveni starea ta de fapt. Lumini, culori, mirosuri, texturi, sunete, gusturi, totul într-o sarabandă îmbătătoare, chiar magică.

Baftă şi relaxare!

Istanbul Salad

Părerile sunt împărţite cam în două direcţii, că este mai avansat ca noi sau că te cam întorci în timp. E zic că este şi una şi alta. Dacă ajungi în zona de aeroport, România este undeva departe, dar, din păcate în urmă. Dacă mergi în zona Marelui Bazar, suntem mai bine, avem parte de un comerţ nu ştiu dacă mai civilizat, dar mai curat. Recomand ca înainte de a face o escapadă în acestă nebunie de oraş, să arunci un ochi prin documentare despre zona urbană, nu cea istorică, să afli despre regulile nescrise din trafic, să uiţi de localitatea ta în care ai putea să prinzi o logică şi nu în ultimul rând să dai un google translate pentru a înţelege câteva cuvinte. Un documentar sau un film din youtube îţi va încrucişa circumvoluţiunile, nu vei pricepe ioc cum draq într-o zonă seismică există blocuri de douăzeci de etaje sau mai mult. Realitaea îţi va bloca gândurile, cum au putut ăştia să se gândească la aşa amalgam de bloculeţe, străduţe, părculeţe, cofetării şi restaurante, trotuare cât pasul, hoteluri peste hoteluri, unele cât muntele iar altele nişte chichineţe, toate împletite între ele de-ţi rup ochii. Prin şi pe lângă astfel de clădiri, înghesuie şi vreo douăzeci de milioane de locuitori neaoşi, vreo cinci milioane de refugiaţi şi alte vreo cinci milioane de turişti, adică ţărişoara noastră şi jumătate, într-un singur oraş! Ca să fie o salată colorată, bagă şi vreun milion de miliarde de culori luminate, sclipitoare, fosforescente sau stroboscopice, care-ţi sfredelesc creierul prin ochişori din toate părţile, din şi de pe clădiri. Vrei mai mult? Pulsul o să-ţi spargă venele de ai inconştienţa, dar necesitatea, să te urci într-un taxi. Băi frăţie, în taxi trebuie să ai punga cu tine. Obligatoriu! Şi încă ceva, o chestie dţaia neagră de pus pe ochi ca să dormi profund. Am eu ceva ştiinţă de câţiva "sportivi" la volan, vă spun fără să exagerez, joacă la pitici pe lângă taximetriştii din Istanbul. Mall-uri? Nu eşti român adevărat dacă nu trânteşti uşa rotativă la vreunul. Aici ai de ales, de la MOI care-i tata mall-urilor, mall-uri normale, până la mall-uri outlet. Da, minuneazăte, că te vei minuna şi mai mult când vei descoperi outlet al producătorilor de alimente! Oamenii din magazine? Serviabili, ce-i mai tari (văzuţi până acum de mine) comercianţi, inclusiv din magazinele fiscalizate, unde fiecare cumpărătură este însoţită de bon. Chiar şi aici, îţi rotunjesc suma în minus. Habar n-am ce sistem fiscal au, dar nu te vor lăsa să pleci până nu-ţi vor zâmbi pentru tot neamul lor. Alta la mână, de zăboveşti ceva timp pe la ei prin magazin, ai şanse mari să te pricopseşti cu o ceaşcă de cafea sau ceai. De gustat? E regulă de bază, sunt zone unde te trag de mânecă ca să le verifici calitatea. La supermarket te întoci o ţâră în timp, aici ai pungile (încă) gratis. În Istanbul mai poţi face o salată, salată din prăjituri cu miere. Baclavale, cataifuri, pandişpanuri şi foitaje însiropate şi îndopate cu toate bunătăţurile şi nebuniile pământului. Despre transportul public... n-am urcat în tramvai, autobuz sau să cobor la metrou. Ştiţi cum arată tramvaiul în Bucureşti la oră de vârf? Sardele peste sardele. Nu, mulţumesc! Dar dacă vrei să mergi cu taxiul la oră de vârf, recomand uşurare din timp şi o sticluţă cu apă, că ai toate şansele să stai în trafic de te mumifici. Recorduri: trei kilometri în patruzeci şi cinci de minute şi şaisprezece kilometri în două ore şi cinci minute! Iar la viteză de top, o sută douăzeci pe o stradă cu limită de cinzeci, într-un Fiat Albea!  Adică o intrare în Bucureşti dinspre Băneasa, Luni dimineaţa multiplicată de vreo patru sau cinci ori. Să mai spună careva că e haos la noi! O treabă despre mândrie naţională: oriunde întorci capul, zăreşti steagul Turciei fluturând pe un catarg sau clădire şi imaginea înfăptuitorului Turciei moderne. Cu toate astea, merită cu varf şi îndesat o plimbare prin modernul Bizanţ, despre care vă voi mai povesti în curând.
Baftă şi relaxare!