Încearcă să construiești și să te construiești neîncetat.

    Încearcă să construiești și să te construiești neîncetat, sau cu alte cuvinte progresează prin puterea obișnuinței. Asta poate fi o lozincă, dar la fel de bine o stare de fapt, o credință a ritualului zilnic de a face ceva. Orice!                                                                                                                                                Tocmai am terminat de citit o carte despre cum să evoluezi în acțiuni pozitive de orice natură. Nu este prima de acest fel, nu este singura care tratează așa ceva dar este prima întâlnită, de mine, care vorbește pe limba mea, simplu și la subiect și-ți întoarce pe o grămadă de fețe în varii variante cum să te apuci să faci o schimbare în bine și cum să o poți păstra.                                                                                Cartea-i bună, dar mă duce cu gândul la proverbele din bătrâni care spun despre puterea obișnuinței sau că-i bine să nu amâni pe mâine ce poți face astăzi, să te trezești de dimineață ca să ajungi departe (ca să ai timp suficient pentru ceea ce dorești să realizezi) sau cum nu-i bine să arzi gazul degeaba (să nu trândăvești aiurea belind ochii-n tavan sau ecran) și câte și mai câte.                                                       În altă ordine de idei, mă poartă gândul la motivele care nasc schimbările din viața noastră, schimbările către bine. De ce să ne ajungă cuțitul la os? Uite așa, din gând în gând, făcând slalom printre idei, ajung la altă parte: școala.                                                                                                              Ce-i greșit în a promova și învăța aceste lucruri de la început? Din primii ani de școală! Să nu fie doar competiție, să fie conlucrare, să nu se înțeleagă că îmi este dor de socialism, ci pur și simplu acele învățăminte din "team building" despre "team work" și "sharing experiences" iar  cum "the leader" să nu privească doar ultima pătrățică din excel, ei bine toate astea să ne fie băgate în tărtăcuță cu polonicul iar chestiile glossy-blinky-kinky cu pipeta. Ei bine, chestie de ambalaj, alta distracție!

   Baftă, stinge televizorul și citește cât mai este gratis!

Cuptorul te înalță!

    Cum munca te înalță așa și cuptorul. Nu te mira, este foarte simplu, în loc să stai și să aștepți cu ochii la ceas și gura pe post de Niagara în acest timp ai posibilitatea să ai grijă de tine sau să trebăluiești prin casă. Singurul lucru de care trebuie să ții minte este o bagatelă, dora să caști ochii la cuptor să zărești dacă este gata, sau este prea târziu! 😎 

   Stând de vorbă cu Bodo, care zilnic intră-n blide și tigăi, îmi sare gândul la niște cartofi pe care să-i fac la cuptor, pe hârtie de copt, unși cu ulei de măsline. Printre ei să pun și morcovi, tăiați în lung. 

M-am gândit să presar un praf de sare cu vreo cinci minute înainte de terminare. Adică să scot tava dupa vreo treizeci de minute. Apoi, să combin piper multicolor cu busuioc peste tot. Da, da, nu-i rău, îmi zic în gând, și să tai câteva roșii cherry și un ardei capia. Bun așa, dar să pun și brânză de burduf, că-i puțin amară și cred căi fain cu roșiile cherry.

 

 

Mda, așa am făcut, și am mâncat pe repede înainte dar asta după ce am suflat în cartofi, lucru pe care pe bune, ți-l recomand din suflet că apoi zice lumea că nu mai ai gust din alte motive și vine nino-nino după tine, cu chestii albe și ne vedem la numărătoare 😉

   Ție ce-ți trece prin cap să faci la cuptor? Hai că merge de minune acum, este rece afară și tot arzi gazul de pomană! 😈 Cuptorul te înalță, te odihnește, te gospodărește, te satură și îți aduce aminte de copilărie, de bunici, te face să șezi blând!

Bafta și poftă mare!
   

"Toate-s vechi şi nouă toate"

   "Toate-s vechi si noua toate" ca sa parafrez aceste alegeri parlamentare din 20-20, citandu-l pe minunatul Mihai si alaturand o "minunata" blonda.

    Ultima luna, de pana in alegeri, ne-a aratat, iar si iar in fapt, ca majoritatea covarsitoare a politicienilor este rupta de realitate. Habar nu au de mai nimic din aceasta tara, cat costa un bilet de autobuz, painea de la coltul strazii, cuantumul unei intretineri pentru o familie alcatuita din patru persoane si inghesuita intr-un apartament tip cutie de chibrit din vremurile gri. Nu inteleg de ce multa lumea mananca la pranz, in fuga, un covrig sau un pateu cu branza. Habar nu au de dorintele politice ale alegatorilor, nu au habar de nazuintele adolescentilor, nu au habar de framantarile parintilor, nu au habar de grijile pensionarilor. Habar nu au de satele fara apa curenta, nu stiu nimic despre scoala actuala, nu au habar de timpul petrecut fara girofar intre Bucuresti si Brasov, de riscurile asumate inconstient de fiecare sofer pe Ruta Bucuresti - Iasi, nu au nici o idee despre ce inseamana un drum cu masina de la Arad la Constanta, nu au idee de cate poduri sunt necesare pe DJ-uri ca asa nu mai stai la bariera, nu cunosc situatia din piete, la ce ora trebuie sa vina omu' de la tara ca sa-si vanda cartofii, cat tremura babuta din coltul pietei cu doua legaturi de marar, habar nu au de ce sunt atatea case de pariuri, de ce ne-au inundat farmaciile si casele de amanet, nu realizeaza lipsa de plus valoare pe materiile prime. Habar n-au de gustul parizerului. Nu stiu nimic despre cine cumpara produsel din reclame. N-au idee despre casele neterminate din toata tara. Nu au habar! Toate astea si alte sute si mii de "habar n-au"sunt valabile pentru toti politicienii!

   Mandatu' si banu' ca sa dea banu' pe mandat! Valabil pentru toti politicienii!

   Da, stiu, exista cate un primar, pierdut pe ici pe colo, care face cate ceva pentru urbea lui, pentru comunitatea lui. Prea putini!
   Sincer, nu stiu cine mi-a inoculat ideea de monarhie, totusi cred ca Bunica din partea Mamei mi-a pus farama cu farama in cap, poate si Tataie, dar pe tim ce trece m-am lamurit cu aceasta democratie, cu aceste partide faramicioase si plangacioase, cu acesti oameni mici, fara idealuri, fara coloana verticala, fara constiinta populara, fara... 
   Sunt convins ca un Rege nu ar fi intoxicat televizoru cu mesaje negative la adresa unora si meaje impaunate la adresa altora, un Rege nu ar fi devalizat tara, sunt convins ca un Rege ar fi putut comunica transparent si concis cu Natiunea.
   Un Rege, ii poti spune Domnitor, chiar cred ca se potriveste de minune. Domnitorul Romaniei!

Bafta, spera ca vei trai mai bine!
   

   

Sa tragi sau sa nu tragi?

    In plamani, ca sa nu se inteleaga altceva, si anume tutun... Nu altceva.  😈                                                Mult timp nu mi-am dorit sa ma las de tigari. Pana intr-o vara, urata rau, atat de calduroasa de putea orasul a bitum, si atat de uscata, de-ti dispareau lacrimile inainte sa se nasca. Urata... Rau de tot!

    Tocmai doream sa ma dau jos din masina, eram langa magazinul unui client, cand am simtit ca nu mai am aer deloc, ceva apasator in piept si in maxilar o menghina lungaaaa, lunga pana-n mana. Futu-i, asta-i infarct! Atat am avut in minte.

    Mult timp nu am crezut ca ma pot lasa de fumat tigari. Pana intr-o zi, cand Medicul s-a sprijinit cu fundul de masa si mi-a aratat in poze: asta-i grasime si bla-bla-bla! Pe scurt, mi-a spus ca-mi vine randul la rendez-vous cu draq!

   De ce sa ma las de fumat? Dar de ce m-am luat?                                                                                         Nu cred ca pot sa ma las de fumat! Pe bune? Dar, am putut sa ma iau de fumat?                                       Ce draq fac cand nu fumez? Tampit sunt, ce am facut si inainte!

   Si tot asa pana intr-o Sambata la 12:30 cand am fumat cu nesat ultima tigara, si aia de imprumut, de la Vice. Eram cu gandul la tigara electronica si la pipa. Adica ma gandeam la minciuni. Io, asa zic!

   Abureala electronica a durat fix 3 luni, dar pipa... Pipa s-a lipit de mine, nu rau, dar suficient cat sa stau la taifas in preajma fumatorilor de tigarete, ca altfel imi vine sa vomit, pe bune, si asta nu o zic ca sa se simta careva aiurea, nu, nicidecum. Imi sunt Dragi "fumaciosii" cu care stau la taifas, si ca sa pot sta cu ei recurg la acest artificiu. Avantajele pipei: nu ai timp sa o faci si sa o dezmierzi ca pe tigari si a naibii reteta, nu creeaza dependenta. Apropos, Nae, un fost coleg, s-a lasat de fumat cu ajutorul pipei 😉  
  Pe scurt, te poti lasa de tigari ca ai vazut ca o iei la vale cu sanatatea, ca iti put hainele, ca nu mai ai bani de trecut strada pe rosu, ca vrei sa-ti faci o vacanta "cum fac niste verisori ai lu' Cami" si te apuci sa-ti pui bistarii intr-un borcan, ca nu-i cool mereu, ca te enerveaza toapele alea la terasa ca le afumi ca pe jambon si cotoharlele nu au grasime 😎 si daca mai vrei si alte motive, da un gugal si gata!

  Ce-am facut in schimb? Pai... Am scos berea, zaharul din cafea si prajeala, si am bagat vinul rosu si cognacul, cateodata si romul, ca astea nu se potriveau cu tutunul de pipa. De la bule=ti plezneste limba 😁 Bonus, mers pe jos si sport prin casa ca la sala lui Ionut nu am mai ajuns din Primavara. Apropos, asta-i cel mai bun mod sa lasi tigarile, sa-ti faci corpul sa intre prin usa deschisa normal, fara probleme, sa te legi la sireturi din pozitia capra si sa poti cara doua baxuri de apa cate etaje vrei si de cate ori doresti, asta trebuie, sa te apuci de "giachiician si jigorocano" adica de dat din maini si picioare, de rostogoliri si tavaliri la un club cu burete d'ala tare pe jos - nu la piept 😂. Eu ti-l recomand pe Ionut. Daca crezi ca exista atata ambitie in tine, sa poti face totul singur, te felicit si te rog sa te apuci de scris o carte, sa ne spui cum draq ai facut! Io cunosc cativa ambitiosi, cam putini cei adevarat, si fiecare, ca-i aici in Romania sau pe plaiuri Nemtesti, iti va spune ca nu-i usor deloc, chiar trebuie ceva program, minte si ambitie 😮
   Si bea apa, ca nu-ti face rau, ba chiar te apuci de "camasutra" pana pe la optjecipatru' 😉 si lasa in raft bulele cu zahar, iar eclerul de pe Dambu sau de la Omnia sa-l savurezi o singura data pe saptamana... Asta daca te-ai dus si te-ai intors pe jos la si de la cofetarie 😁

Hai, bafta si gata, ca visez la noapte pufaieli la un vin rosu dupa un ecler cu fistic!

👿

             

   

Abandon sau lupta?

    Traim, gandim, simtim. Habar nu am care este ordinea. Tot ce este pe Pamant, a fost, este si va fi intr-un fel sau altul, tot ce se scrie a fost scris intr-o insiruire sau alta, intr-o forma sau alta, cu o tinta clara sau nu, cu sau fara destinatar. Dintre toate, abandonul il simt ca cel mai rau lucru care poate exista. Sa incepi ceva si sa nu termini, sa ai ceva si sa-l lasi aiurea undeva, sa parasesti pe cineva in neant. Mereu ne vom gasi justifcari, vom gasi vinovati pentru ce s-a intamplat, dar de cate ori putem sa continuam, sa revenim, sa cautam, sa innodam, sa luptam? Abandon sau lupta? Dualitatea se spune ca ne stapaneste, ne guverneaza viata, si, depinde de noi si de liberul arbitru cine conduce, cine castiga. Care sunt sortii de castig? Daca noi ne chinuim sa realizam acel ceva si liberul arbitru vine si-ti da cu tifla? Mai bine abandonai? Sau sa lupti, sa perseverezi, sa insisti, sa devii un Sisif!? Pasi mari sau mici? Cate un pic sau hop, totul dintr-o data? Pe cautate si asteptate sau pe repede inainte si auzite? Elaborat sau brut? Sunt diferit, aici semanam, suntem diferiti.

Bafta, gaseste-ti calea!