Cititul inca este gratis

   Cititul inca este gratis, dar nu si accesul oriunde.
Inca poti cumpara o carte, din magazin fizic sau online, din obor sau anticariat, sau sa imprumuti de la un prieten. Chiar literatura buna, din toate domeniile. Intradevar o crestere masiva a literaturii frivole, de Duminica cum i se mai spune, pentru delectare dupa o picoteala sau somnul de frumusete.
Nu este bizar ca numarul locurilor de unde poti cumpara o carte este mai mic ca numarul... A tot ceea ce doresti si unde doresti. Sa luam la intamplare, galeriile comerciale din orice urbe.
   Poti butona, naviga, pentru orice doresti, internetul iti va arata cai putin patrunse sau... Not found!
   Cititul incepe sa coste prin sinplul fapt ca nu mai acces oriunde la el, nu vei mai putea patrunde tainele unui domeniu la orice colt de strada, ori vei fi norocosul cu biblioteca construita de ai tai inaintasi, ori sa reusesti sa patrunzi in inaltele sfere.
   Cititul incepe sa coste pentru ca nu este exersat si mintea devine lenesa si obedienta, fara reactie la schimbarile cotidiene, locale, nationale, continentale si globale.
   Ne-cititul ne costa deja, si nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, priveste in jurul tau, in portofelul tau.
Bafta!

Prin munte - Valea Jiului

   Cum poți ajunge din Muntenia în Transilvania? Păi, cu mașina, cu trenul, cu avionul sau pe jos. Pe jos, este dificil către super-dificil, și sună ascetic. Așadar, cred că mânuind covrigul unei mașini este mai potrivit. Te oprești unde dorești și dacă te înghesui în mașina, scoți preț mai bun - deh, halatul!
   Pe unde poți trece din Muntenia în Transilvania? Ehe, ai o grămadă de variante, de la Valea Buzăului, Valea Teleajenului, Valea Prahovei, Pasul Rucăr-Bran, Transfăgărășanul, Valea Oltului, Transalpina, și Valea Jiului, până la culoarul Timiș - Cerna.
   Ce zici, multe opțiuni? Îmi surâde ideea de a le parcurge într-o singură vacanță, să mă duc hai-hui, în sus și-n jos, de-o parte și de alta a munților.
   Pe Valea Jiului am trecut de vreo patruzeci de ori în ultimii doisprezece ani și pot să-ți spun că s-a schimbat mult în bine. Chiar de vei trece în perioada asta a anului, fără frunze în pomi, fără zăpadă, și chiar de vreo fi o zi cenușie, tot vei rămâne impresionat. De ce? De două lucruri!
   Ce a putut face Mama Natură, este o dezmierdare pentru ochi, o îmbătare pentru creier, iar ce a făcut omul, este șah la creieraș. Natura a făcut în milioane de ani, omul, cu multe sacrificii nebunești, în doar câțiva ani. Poți vedea în stânga și în dreapta, oriunde, cadre de neuitat, și ai unde să oprești, să faci câțiva pași, să-ți consumi filmul sau să epuizezi cardul. Acum, beneficiezi aproape pe tot parcursul, de un drum refăcut, cu multe refugii, fără restaurante și wc-uri. Doar tu și natura, așa că ai grijă ce faci și ce vrei să lași în urma ta. Bagă la tărtăcuță ce vrei să vezi și ce să inspiri, și pe unde vrei să-ți odihnești picioarele. 
 Baftă, plimbare faină!

Ce ne facem?

   Butonam de zor pentru niste proiecte. Cu coada ochiul zaresc Soarele de afara. Nu este cu dinti, pe telefon arata 8 grade pe plus. Este 23 Ianuarie, iar cea mai friguroasa dimineata a fost de -7 grade, in Ploiesti, iar cea mai friguroasa zi traita de mine... -6 la Baia Mare!
   Stau si ma gandesc... Am avut zapada in doua dimineti, cca 2 cm, asa cu indulgenta, care au disparut in primele ore de lumina. Am reusti sa vad de cinci ori zapada, in acest sezon "hibernal", de doua ori pentru ca am traversat Carpatii Orientali prin zona Harghita - Neamt, o data ca am ajuns in Nord, in Maramures (cu bonus si zona Busteni - Predeal) si cele doua dimineti. Ma gandesc daca lucram in tura, la o fabrica si intram la schimbul doi, nu vedeam de loc zapada. Pana acum, poate cu ceva noroc, in Martie sau Aprilie...
   Aha, ma pot uita in congelator, asa-i?
   Toate astea m-au dus cu gandul, asa cum se intampla de multe ori, intr-o secunda si ceva, la un documentar pe care am inceput sa-l urmaresc alaltaieri. Este fabulos! Imagine, sunet, explicatii, voce... Totul m-a fermecat. Dar, m-a si intristat. De ce?
   Pentru ca este simplu, am devenit niste robotei idioti care adunam si tocam, schimbam si alergam, ne autofrustram si ne pervertim la toate tampeniile aruncate (studiat) pe sticla (TV/telefon/laptop/tableta ) si pe hartie, acasa pe strada, la coafor si la suete cu amicii. Adevarat, nu toti, unii pe la tara, pe la munte sau la mare, altii care nu au citit doar "A" de trefla cu plimbari prin natura, au creierul cu ei si constiinta la purtator sau pur si simplu altii refuza "revolutia industriala si tehnologica"!
   Ai auzit si citit de o mie de ori, poate esti lihnit/a de mesajul "ba, citeste asta ca-i tare" sau "urmareste dracia asta ca te innebuneste" sau alta forma de indemn sa privesti ceva, sa-ti ocupi timpul, asa ca nu stiu cum sa-ti spun, dar merita sa-ti cheltuiesti ceva vreme sa urmaresti aceasta serie de coumentare.
   Iti spune ca suntem pe druml drept, dar scurt al dracu' si poate te doare de tine, de neamuri, de copiii pe care-i ai sau ii doresti.
   Nu zic ca trebuie sa ne transformam in asceti mancatori de energii Solare, de cultivat scaieti pe balcon sau sa bem apa de la genunchi, dar cred ca trebuie sa aruncam un ochi atent pe ce vrem sa ne cheltuim banii.

https://www.ourplanet.com/en/video/how-to-save-our-planet

   Sau...
   Sau uita ca ai citit aici, ca orcium mai dai scrol la niste mesaje pe FB sau Insat sa... Nu mai/va mai conteaza/conta in viitor.
   Bafta, cititul inca este destul de liber si aproape gratis!
PS
documentarul il gasesti pe Netflix, care inca nu-i mocangeala dar daca te-ai straduit pana aici, vezi pe unde-l gasesti cu un gugalit.

La ștampilat

   Am sărit peste o baltă și am intrat în curte. Lumina obscură, parcă ne-am întors în timp. Trei Domnițe de la paza locală, stăteau la taifas pe hol. Mai mult sau mai puțin cu uniforma conformă. Deh, cică-i tot Poliție. Ar fi bună o Strajă Strașnică în Țară.
  Mirosul stătut mi-a atras atenția și mi-a abătut gândurile, era miasma bătrâneții singure și bolnave. Așa-mi spunea Bunica, că bătrânețea-i urâtă și grea. Ei, tocmai o astfel de Bătrânețe m-a pus pe gânduri: mers gârbov, cu bastonul la subțioara stângă, cred că o semi-pareză pe partea stângă, și scotocea pe sub pulpana hainei de fâș, după buletin. Sub baticul gros, din lână, puteam bănui că-i obișnuită cu timpurile gri și că a prins poate bucuria de până-n '39. Oare ce a împins-o să iasă pe o ploaie măruntă și stăruitoare, pe o temperatură de maximum 6 grade, la o sesiune de votare? Ai putea spune că "ce-i mai trebuie"? Cred că ăsta-i un exemplu de Respect față de tine, de comunitate, de exercițiul Democratiei. Nu vreau să mă gândesc la: n-ai pe cine vota, n-am avut timp, nu contează votul meu, ăștia fac tot ce vor, eram departe sau alte alegații.
   Este simplu, dorești să-ți fie mai bine, pas cu pas trebuie să încerci, după crezul tău, să faci să fie mai bine. Să acționezi! Nu-ți place cum se parchează, fă-o tu corect, nu-ți place cum arată la ghenă, pune tu gunoiul unde trebuie, nu-ți place cum se îmbracă lumea pe stradă, ai grijă de tine și poate chiar tu vei da tonul. La fel și Bătrâna, era în mersul ei, în mișcările ei, ceva care trăda ambiția, insistența, încrederea pentru mâine, și asta indiferent pe cine a pus ștampila.
   A mers la stampilat!

Baftă!

Teatru, nuntă, foame și shaorma

   Cam îți blochează neuronii, această inșiruire. Parcă nu se potrivesc, nu sunt din același film, aceeași poveste, dar...
   "Vrei la teatru? Joi, pe seară?" cam așa a sunat invitația făcută la telefon. Păi, cum să nu, vremea este superbă pentru plimbare până-n centru și o porție de râs sau stat cu ochii lipiți de fiecare gest al actorilor, că fie vorba, nici nu știam la ce să mă aștept. Bine, bine, numele regizorului îmi cam dădea de înțeles la ce să mă aștept.
    Merită să-ți rupi circa două ore dintr-o seară ca să-ți fixezi curu'n fotoliul teatrului și să urmărești Nunta lui Krecinski pusă-n mișcare de Mihai Bendeac, și pe bune, chiar a dat viață foarte fain poveștii, o pețire cu învârteli și personaje pestrițe, poveste în care actorii au dezvoltat o gestică de belea.
   Clar de unde vine foamea, după atâta timp, poate pentru unii cam puțin, dar vremea călduță, a 98-a zi de August ca să-l citez pe Exarhu, te îmbie la hălăduit pe străzi și să-ți umpli gura cu mușcături hulpave dintr-o shaorma cu de toate, deh.
   Ce zici, merge teatrul cu nuntă și foame de shaorma? Hai la o seară de bucurie pentru toate simțurile, mai ales dacă te trece și o micțiune!

Baftă, și râzi în fiecare zi!