sub semnul "X"

De la Adam și Eva încoace, indiferent de luptă, întrecere sau cum vreți să-i mai spuneți, au existat doar două categorii de participanți: învingători și învinși. Ce-i deosebește? Se poate spune fără tăgadă că este vorba de valoare. Învingătorii au fost mai buni, mai mulți sau mai puternici. Și în sport există învingători și învinși. Numai că aici te deosebește foarte mult atitudinea, atitudinea antrenorului. Cum să declari înainte de meci că remiza, fie ea și cu goluri, te avantajează? Deja induci o stare de autosuficiență. Sau, cum să declari după meci, că ceilalți și-au dorit victoria mai mult? Adică? Și cel mai elocvent mod de desfășurare a unui meci tipic românesc. Conduc cu 1-0 și mă retrag. Lasă, vin ăia peste noi, și țuști pe contraatac și le mai dăm două boabe! Nu știu de ce, dar nu prea a ieșit chestia asta, poate așa, doar lui Nenea Iordănescu. Da, dar el avea fotbaliști pe teren, nu doar jucători, o să spuneți. Cam așa a stat treaba. Mă uit la Mister"X", o veni de la "X"-ul de pronosport, de la jocul "X și O", sau de la "chiX"? Conduci pe tabelă, ai jucători de presing și tu stai în jumătatea proprie și bubui baloanele în spectatori sau haotic pe singurul atacant? Apropos, de unde chestia asta cu un singur atacant? De ce nu cu doi, sau cu trei? Sa stai călare pe ei, săi sufoci pe adversari din primul până în ultimul minut? Dacă stai și aștepți fluierul final, ai un singur final normal și evident... te duci pe copcă. Ori jucătorii nu au înțeles ce le-ai spus la pauză, asta înseamnă o problemă la comunicare sau nu le-ai spus nimic altceva, doar ce s-a întâmplat pe teren. Dragi antrenori, lumea se uită la televizor sau dă bani pe bilete, ca să  vadă un meci de fotbal, care presupune faze de atac, driblinguri și pase consecutive spre poarta adversă, dacă se poate, chiar din prima atingere. De aceea există campioane, câștigătoare de cupe interne și internaționale. Din motive clare, sunt mai mulți susținători la anumite echipe, că au făcut istorie, au învins echipe mari și au bucurat spectatorii. Dar avem o problemă, ne putem hrăni din amintiri, așa la nesfârșit? Ne trebuie și victorii proaspete, chiar de sunt cu echipe mici pe plan intern. cum spun toți antrenorii, victoriile aduc victorii. Deci hai, se poate, tot înainte!
Baftă și victorii nu "succesuri"!  
PS
Mulțescu, adică Domnul Mulțescu juca ofensiv și spectaculos cu o echipă aproape anonimă iar actualul antrenor...

Prieten

PRIETEN.
Este un cuvânt cu mare greutate. Ce este un prieten? Când o ființă îți este prietenă? Există prieten cu adevărat? Sau doar amici şi cunoştinţe? Din nefericire, am avut ocazia în trecut, să verific, să constat prietenia celor care mă înconjurau. Este o senzație urâtă, neagră, să vezi fața hâdă a relației cu persoana/persoanele care-ți înșeală așteptările. Și total opus, este minunat să simți necondiționata prietenie a celor care hotărăsc să fie lângă tine. Să ai lângă tine oameni care nu se ascund după cuvinte. PRIETENIA este egală, nu există mai prieten sau super prieten sau mai puțin prieten. Sunt oameni care te acceptă pentru ce ești și ceea ce faci, fără să aștepte recompensă sau reciprocitate. PRIETEN. Am ocazia să mă bucur de acest cuvânt, să mă bucur de persoane care sunt aproape de mine și de familia mea, chiar dacă nu le văd zile sau săptămâni la rând. Oameni cărora le aud vocea doar la telefon, luni de zile, oameni care fac gesturi plăcute fără să mă anunțe, îți deschid ușa oricând și stau cu tine la sfadă. Când ai prieteni te simți în siguranță, prietenii îți dau putere de viață, energie și sens pentru comuniune. În prezența lor, timpul trece ca gândul, fuge subtil, te poartă cald în viitor și te anunță târziu, prea târziu câteodată, că trebuie să-ți iei și rămas bun.
Salut Horia! Salut Răzvan!
Baftă și bucurați-vă de prieteni!

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic; fârtat, (reg.) ortac, (înv.); tovarăș.

Mulţumesc!

O zi minunată sau La Mulți Ani, Florilor!

Cum poate fi o zi minunată?
Păi, poți începe dis de dimineață cu tabietul care-l ai în sânge, timp în care-ți poți organiza succesiunea de evenimente din ziua respectivă. Eu unul, am început cu cafea. Caldă, mare și neagră, lucru care-l fac și în acest moment. În linii mari, știam de ieri pe unde vom simți clepsidra. De fapt, am început de aseară, când am vizitat O Floare, La Mulți Ani Cami. Dar azi, azi după cafeluță am fost la cea mai importantă Floare. Mama. La Mulți Ani Mamă, La  Mulți Ani Margareta! Mă gândesc ce minunată este primăvara pentru femei, sau ar trebui să fie. Flori în natură, Flori în suflet și în gând. Dar pentru asta, trebuie și noi, noi masculii, să fim mai receptivi, mai atenți și de ce nu, mai galanți și mai romantici. Așadar, vizită la Mama. Ca de fiecare dată la Mama găsesc ceva pentru delectare, delectare gustativă și olfactivă. Plăcintă. Plăcintă cu brânză pe săturate. Știți ce gust are apoi cafeaua? Fantastic! Dacă aseară am potrivit, după o așteptare destul de lungă, tabloul Mirelei pe perete (mulțam Bodo), azi am hotărât că trebuie să reîmprospătăm aerul și imaginea cu o plantă sau un arbust în sufragerie. Sau în camera de zi. Sau în salon. Sau cum doriți să-i spuneți, că în fiecare colțișor al țării am auzit o formă sau alta, mai italienește sau mai nemțește sau mai știu eu ce romgleză (româno-engleză, asta ca să nu înțelegeți altceva). Pentru asta, am început să colindăm magazinele dotate cu astfel de minunății create de mama natură. Din plimbare în plimbare, l-am fericit și pe năzdrăvan cu un set de cartonașe cu fotbaliști. Parcă era ziua lui de naștere, așa de bucuros a fost, nu mai găseam de ceva vreme cartonașele dorite. În cele din urmă am ales o plantă denumită Yucca, și asta nu așa oricum. Asta-i mai frunzoasă, asta-i mai strâmbă sau asta-i mai pitică sau prea înaltă. Apoi am început să sun experții. Cel peisagist m-a lămurit cu ghiveciul, camera și lumina iar cel bricolat de ce să iau un pământ sau altul. Că așa e bine, așa a făcut și a funcționat. Dar mai trebuie un lucru. Să te și pricepi, adică eu să fiu dibaci și priceput. Am uitat să vă spun, Cătă a cumpărat și un braț de narcise, ca să nu lăsăm glastra stingheră. Toată această activitate, știți ce a trezit în noi? Dorința de a mai face o vizită, de data asta una care are legătură cu bucătăria. Așa am ajuns la Nabucco. Supa preferată, cea de pui, și pastele cu fructe de mare au fost un deliciu sublim. Și acum percep aroma, mixul de culori și gustul, toate stârnite năvalnic la cel mai mic gând zburdalnic care-mi trece prin cotloanele minții. Ajuns acasă ne-am delectat cu prăjituri de la cofetăria preferată, aia de lângă vechiul tribunal, de la tramvai, o nebunie nu altceva. Și așa, bine garnisiți am trecut la siestă. Unii la siesta de dormitor iar eu la siesta cu butoane. Acum când închei mica orânduire de gânduri, rotesc privirea prin cameră și constat un lucru care trebuie sa fie normal. Flori trebuie să avem oricând și oriunde, să ne încântăm ochii și sufletul. Florile ne înveselesc, ne fac să zâmbim să fim mai optimiști. La fel și florile de lângă noi, chiar dacă nu au nume de Flori.
La Mulți Ani Margareta, Cami, Flori, Floricica, Florin și Floricel!
Baftă și zile înflorite!

inconștiența prostiei sau prostia inconștienței?

Pe drumurile patriei vezi multe lucruri plăcute, chiar frumoase. Natură diversificată și dătătoare de energie în această perioadă, case din ce în ce mai drăguțe chiar cochete, localități care încep să arate că sunt populate și de oameni harnici. Totodată încep să am surprize, plăcute, din ce în ce mai des. Șoferi care-ți fac semn că-i poți depăși, șoferi care-ți fac loc în trafic chiar dacă sosești în intersecție dintr-un drum lăturalnic, șoferi care știu ce înseamnă oglinzi retrovizoare și...cam atât. Zilele trecute rulam în urma lui Vlad, gândul îmi zbura la vremea care se mohorâse și dădea semne că este pe timp îndelungat. Deodată ce să vezi? O depășire banală era să se transforme într-o pățanie groaznică. În timp ce Vlad era în paralel cu dubița, adică vehiculul pe care-l depășea, se trezește să facă stânga amenințător spre portierele dreapta care-l păzeau pe coleg de vânt și ploaie. Noroc cu prezența de spirit a colegului. Au zburat mii de pietricele de pe marginea drumului, dar totul s-a terminat cu bine. Posesorul ilegal de creier a mers mai departe ca și cum nimic nu s-a petrecut. Abia atunci când l-am depășit, am înțeles de ce mașina făcea salturi nărăvașe și bruște spre stânga. Avea șoferul, cu volan și pedale cu tot, pe partea dreaptă! Omul habar n-avea ce se întâmplă în contrasens, dar insista să depășească. Am înțeles perfect de ce există știri la ora cinci, și de ce spitalele gen 8+1 nu vor da faliment niciodată. E mare gradina (mulți sar gardul) și nu doar ce-i care merg cu astfel de vestitori ai morții sunt posesori de inconștiență morbidă, ci și ce-i care le permit rularea de la Canalul Mânecii încoace. Dacă până la Nădlac sunt avantajați de autostrăzi, în rest... Îmi aduc aminte știrile de la TV din urmă cu vreo patru ani de Crăciun. Au fost multe accidente, în special în nordul țării, cu urmări nefaste. Sunt convins, doar când cineva de "sus" va păți ceva, abia atunci se va da vreo lege care să explice clar, să interzică astfel de vehicule... de criminali pe străzi. Nu știu care este părerea generală a oamenilor, dar dacă este indiferentă sau culmea, pozitivă pentru astfel de mașini, le doresc să privească ceva filmulețe pe net sau să stea la o cafea în timp ce le povestesc cunoscuții, care petrec ore întregi pe șosele,  despre astfel de "viteji". Pentru câțiva euroi în minus se schimbă și durata vieții. Tot în minus. Este prostie sau inconștiență? Sau și una și alta?
Baftă și călătorii liniștite!   

Să ne bucurăm normal de normal

În aceste zile a fost mediatizată o faptă rar întâlnită. O tânără, de etnie rromă, a găsit un portofel, plin cu bani, și l-a predat la postul de poliție. Am specificat dinadins etnia, deoarece majoritatea avem o părere depreciativă asupra acestei minorități. Majoritatea avem câte o părere cu caracter peiorativ, conturată mai mult sau mai puțin real, despre fiecare nație de pe suprafața pământului, mai puțin despre noi. Ce este normal în această acțiune? Ce nu este normal? Normal este să dai ce nu este al tău, ce nu se cuvine să deții, să dai titularului de drept. Multora li se pare normal, dar, la nivel declarativ. Am avut ocazia să ascult, la radio, declarația unui om care recunoaște buna creștere și educația elitistă de care a avut parte dar și îndoiala care l-a cuprins văzând această faptă. Ar fi luat banii. Surprinzător, nu? Oare câți oameni nevoiași ar face acest gest, dar oameni cu o oarecare situație? Câți ne uităm în propriul suflet și suntem atât de sinceri ca acel om, să mai declarăm și public... la radio!? Acea tânără a făcut un gest normal, un gest care ar trebui să fie normal. Ar trebui să vedem zilnic mai multe gesturi normale. Un tânăr care dă binețe, primul, unui vârstnic. O vânzătoare care zâmbește și răspunde politicos atunci când saluți înainte de a cere produsul dorit. Un șofer normal care parchează normal, nu pe un loc dedicat persoanelor cu dizabilități. Un taximetrist care nu blochează o intersecție sau o alee. Un șofer de autobuz care așteaptă călătorul ce aleargă disperat să ajungă la serviciu. Un polițist care indică corect și politicos. Un radar pus la vedere. O stradă luminată corect. O țară fără câini vagabonzi. Orașe cu locuri de joacă. Șosele asfaltate integral și marcate corespunzător. Oameni care duc gunoiul la ghenă, nu să-l găsim aruncat prin parcări sau la colț de bloc. Oameni îmbrăcați mai vesel. Oameni care zâmbesc normal. Vorba lui Alin, am ajuns să ne bucurăm de lucruri normale ca de mari minuni. Gesturile simple duc la mari isprăvi. Hai să fim normali. Hai să începem cu un zămbet! Și TU vei încerca?
Baftă și normalitate cotidiană!