sâmbătă, 1 septembrie 2018

Blue Júzcar

   Trei, doi adulți și un junior, am purces la cunoașterea a înca unei părți din Andaluzia. Ne place, cred că o iubim. Fățiș. Sufletul bun al lui Cojo ne-a urcat la etajul volanului și am dat bice peste munți. Toți au spus că suntem curajoși, sau nebuni, poate chiar inconștienți, pentru simplu fapt că plecăm la drum pe cod portocaliu de caniculă. Ei, și? Mă îndoiesc că voi ajunge când vreau unde vreau pentru cât timp vreau. Acum pot!
   Geografia locului îmi cere atenție sporită la volan. Chiar și pe litoral am parte de viraje rapide urmate de linii drepte care mă zgândare la piciorul drept, ca apoi să intru într-o succesiune de viraje îmbătătoare. Amețitoare pentru unii. Cu cât mă îndepărtez de litoral cu atât nu-mi mai vine să stau cu geamul deschis. La mașină. Vara. Arșiță, briza marii se pierde pe drum, munții zăgăzuiesc și zădărnicesc orice tentativă a brizei de a mângâia stâncile sterpe și uscăciunea omniprezentă.     Atmosfera îmi creiona în minte imagini din filmele western. Mai bine zis din desenele animate cu prăduitori mexicani care erau bâzâiți de muște pe la sombrero.
   Drumul șerpuieste încantator, din San Pedro am ieșire directă către Ronda și stiu că voi opri în Juzcar. Pentru o cafea. Dupa tocirea pingelelor.
   Aerul călduț, simfonia insectelor și albastrul caselor îmi vorbesc despre o plimbare plăcută, de bun augur pentru zilele ce vor urma. 
  De ce Juzcar!?  Pentru că ai ocazia să-ți albăstrești ochii, să te bucuri de câteva momente de pură copilărie chiar dacă ai sărit de optzeci de ani. Doar un pic, un dram de imaginație îți trebuie. 
   Îmi plac la nebunie satele andaluze cu casele văruite în alb, parcă aș vedea satele noastre de demult. Acum, satele noastre parcă sunt un mozaic de... 
   Albastru! Albastru odihnitor, albastru liniștitor, albastru răcoritor.


   O mare companie de film a propus principiul win-win, a reparat casele pe propriul buzunar ca să poată turna un film în decor veritabil, iar locatarii au salvat bănuții pe care și așa nu prea îi aveau și au început să profite de pe urma marketingului capitalist-eficient.    
   M-am putut bucura de câțiva strumfi giganți care m-au îndemnat la posturi hilare și grimase copilărești, iar o tanti pusă pe afaceri aducătoare de gologani albi pentru zilele de balansoar, mi-a scuturat monezile la un cost deloc pretențios. Bună afacere! Apropos, statuile și picturile sunt gratis, inclusiv parcarea și ghidul tipărit.





   Căldura începea să ne frângă pofta de plimbare, dar chiar lângă parcare ochisem o terasă umbrită natural, care trebuia să fie locul de cafegit. Cafea! Chiar bună!
   

   Combinația ideală, racoare, cafea și vacanță. Aș mai pune un praf de mers și câteva bucăți de locuri noi, inclusiv frânturi de povești ale vieții și un pahar de vin roșu. Sec!

Baftă și hai, hai-hui!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu