luni, 27 august 2018

Córdoba

   Plan. Îți trebuie un plan de bătaie. Nu unul extraordinar, dar, unul care să-ți poată da alternative. În primul rând, când te duci? Când vrei să dai o raită? Iarna sau vara? Poate primăvara sau... Cel mai bine este să ajungi în... Când poți! Asta-i sfatul meu, planul de rezervă să nu conteze, doar în bagaj.  Pe bune, nu contează când o iei la pas prin Cordoba, contează să poți. Eu am fost în miez de vară în plin cod portocaliu. Și ce? Am murit? Nu! Am făcut planul așa, plecăm mâine și ne întoarcem Joi.
   Bagaj. Cât mai cu de toate, adică cu cămăși subțiri, albe, și mâneci lungi, chiloți sau fără, și teniși. Cei mai confortabili. Nu papuci, mă rog, șlapi. Urăsc târșâitul și pe ce-i ce târșâie papucii! Mergi soft, că nu-ți place să mă auzi cum fac fleanca- fleanca pe caldarâm sau să urlu-n telefon lângă tine sau la masa vecină să molfăi niscaiva potol.
   Obiective. De fapt, unul singur. Să te întorci acasă cu mintea îmbogățită și mirat de ce au reușit unii să facă cu ceva secole în urma. Ciu-ciu macarale râzătoare! 
   Plan. Dacă aterizezi la Malaga, este bine. Dacă aterizezi la Sevilla, ești norocos. Dacă aterizezi în Gibraltar, ai mâncat rahat când erai mic. Ai aterizat în Cordoba, n-ai scutit nimic, ba da, ceva de vizitat, ai rămas mai sărac/a. Eu zic să o iei peste munți și văi cu o mașina mică. Foarte mică. O poți parca și în poziția fier de călcat, cu toate beneficiile care izvorăsc din treaba asta. Aruncă un ochi pe hartă și vei vedea că poți prinde printr-un S magic, mai multe orășele faimoase, cât și ceva sătucuri de care nu ai auzit niciodată, nimeni din neamul tău. Și al meu.
   Pune în plan să-ți tocești pingele și prin Juzcar, Ronda și Setenil, poate Granada și Sevilla, Cadiz, Jerez, Conil și Tarifa, poate Gibraltar, Marbella și Mijas. Ai pingele?
   Treci pe la Moschea - Catedrala, Podul Roman, Palatul Regilor, Piata cutare și Bodega racoroasă, vezi Mănăstirea și Casa memoriala, dute incolo si vino-n dărăt, intră-n patio și stai pe trepte!
   Până să intru în Cordoba, m-am oprit la o benzinărie ca să-mi umplu mintea de ceva cofeină. Termometrul o făcea pe nebunul, ba arăta 43, ba 44. Grade Celsius. Era nehotărât. Clădirea mă ucidea, chiar dacă am parcat în latura umbroasă. Mă împingea în asfalt. Clădirea, domne'! Cel mai bun adăpost în astfel de situație!? Peștera!
   Am luat-o la picior înainte de înserat, să apucăm ceva din liniștea vechiului târg. Soarele era semeț, sus, sus de tot pe cer. Semeț și nemilos. Vântul îl întovărășea. Venea în valuri, valuri, și te usca. Îmi usca ochii, îmi stafidea pielea, îmi topea gândul și-mi făcea dor de Carpați. Parcul era inutil. Pomii străjuiau în van, ocrotirea lor era efemeră, paraca erau făcuți din... Holograme!? Parcă erau dar nu existau!

   Între casele albe, pe vechile ulițe ale orașului, Soarele te găsește cu greu. Am început să respir în voie și să-mi pot plimba ochii pe clădiri. Albe. Ferestre acoperite de jaluzele din... Habar n-am din ce, părea papură împletită și inspira răcoarea unui lac.

   Apă. La jumate'. Am putut supraviețui, foarte bine, făcând opriri repetate în mici magazine de colț de stradă, pentru o butelcuță de apă.
   A meritat o plimbare în plus pentru a putea simți Podul Roman. Palma întinsă peste pietrele tăiate-n linie perfectă, îți va povesti ororile lumii vechi și jurămintele lumii noi. Vei vedea un mic Turn Babel cu limbi neștiute, dar dezlegate.




   Moscheea - Caterală am rezervat-o pentru a doua zi, la prânz. Când Soarele vrea să-și înfigă sulițele în muritori, să pot sta pitit în umbra răcoroasă a coloanelor lucioase. Merită! Merită să vezi transformarea, acoperirea, afișarea, unui lăcaș supraviețuitor în timp.








   Muzica. Muzeul muzicii Flamenco îți va da cunoștintele peste cap, nu vei înțelege cum în două civizații diferite și îndepărtate se pot construi două case pe aceleași principii - idem casa transilvăneană din zona urbană, cu curte interioară.


  Mâncare. În Spania incerc să mănânc în străzile din linia a doua sau a treia, niciodată în prima linie. Chestie de preț, gust, înghesuială, capriciu sau baftă. Când nu am de ales, pun mâna pe prima masă libera de la umbră și departe de zona toaletei. Chestie de confort. În parcul central vei gasi Market Victoria, și dacă nu-l găsești, asta este, întrebi un polițist sau pe cine nimerești. A nimerit orbu' în Brăila și nu găsești cel mai bun loc de mâncat, tu venit de la patru mii de kilometri? Acum chiar îți fac o recomandare, ori te duci pe la orele douăzeci, ori pe la unu, spre sfârșit de program, nu de alta, dar poate vrei să mănânci stând pe scaun, nu la varice sau la tine în cameră.

   Camera. Apropos de cameră, am gasit o cazare vis-a-vis de vis! 
   Una peste alta, și în miez de vară merită să vizitezi Spania, departe de mare sau ocean, dar cu mărunțiș pentru apă, tălpici moi și chef de culori în iris!
Baftă și plimbare plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu