Prima zi

   Liniile se succed cu repeziciune. Cafeau a început să-și facă efectul și un zambet, în colțul gurii, înmugurește. Îl ajută cafeaua, radioul și Soarele. Vălul nopții a fost destrămat de aroma cafelei, țăcăniții din FM, țăcăniți de leat apropiat, spală mintea cu amintiri din prima zi. Imi scutură amintirile de praf și le scot în fața ochilor minții precum un tablou proaspăt pictat. Soarele începe să-mi mângâie fața. Un pic. Clipește printre nori plumburii și căpoși, dar, pentru că-i pulsează miliarde de minți în speranța vieții, este colorat, aprins, si luptă să spargă norii.
   "Ia uite ce școler avem aici!" Aud... Ca atunci. Îmi vine să închid ochii, vorbele le aud ca prima dată, iar mirosul sufrageriei este aidoma anilor de demult. Încă nu erau gri.
    Pas după pas, îmi venea să zbor, m-am înfățișat în fața lui Tataie. M-am oprit, teapan, militaros chiar, cu chipiul pe cap și un zâmbet până la urechi. "Iată-mă!"Mamaie dăduse alarma că-s gătit și pregătit de prima zi, îmi așezase uniforma și mă ferchezuise de straluceam precum Steaua Polara.
    Îi revăd zâmbetul care-i inundase fața, cu toate că părea un om aspru, poate chiar era. Era un zâmbet molipsitor, care mă inunda de veselie. Și a început să râdă, așa, ușor sacadat, parcă nedorind să uite clipele, să nu treacă: "Ce școler avem aici!"
   Prima zi. De chin pentru unii, De jale pentru altii. De bucurie pentru careva. De distractie pentru ceilalti. De nebunie pentru toti! Prima zi de școală!