Paste din nimic

   N-am nimic în frigider, dar am o foame de mă scurg pe picioare. N-am nimic în cămară, dar urlă foamea-n mine ca trenul în gară. Pe bune? Am făcut un exercițiu de "n-am nimic", venit pe repede înainte de la serviciu și cu o foame în glandă... Imensă! Deschis și închis ușa la frigider, deschis și închis ușile la cămară, și ajung la masa din bucătărie cu mâinile aproape goale. Paste, câteva roșii cherry, un ardei căpiat, unul verde, cică iute, și o conservă. Mă uit la dată, se jură că-i în termen. Desfac conserva... Mmm, nebunie! Miroase de-mi leg balele sub barbă. Calamari în sos picant, belea!    Apă fiartă, paste scufundate, roșii și ardei mărunțiți și zăpăciți cu sare și piper. Băi, parcă mai merge ceva, dar ce? Frecatul în loc cică nu-i cu spor. Pe bune!? Stând așa, cu limba-n gura și cu lingura de lemn smotocind în sos, mi-a trăznit o idee. Dacă aș pune și dafin? Habar n-am de se va potrivi sau nu, dacă-i nimerit vreun pic. Habar n-am de asocieri și potriviri, dar trebuie să încerc. Am mâncat găluști din supă, de le tăiam cu cuțitul.
   Culoare? Da! Textură? Da! Savoare? N-am nici cea mai vagă idee cu ce să compar. E ceva ce nu pot defini, subtil și gâdilos, aromat și nu prea.
   Baftă și spor la imaginație!