Sănătatea la 1909

    Am primit un cadou la care, drept să spun, nu mă așteptam. 

   Ziua a început aidoma altora de dinainte, cafea făcută lent la ibric și savurată în timpul citirii știrilor de pe mapamond, după care adevarata dezmorțire și un mic dejun întârziat. Am schimbat planul zilei de vreo trei ori, ce să fac și cum să fac să treacă ziua cu folos, să mă bucur de Primăvară și de Soare.  După un taifas cald la o cafea sub Soare, primesc cadoul...  Coperți verzi, cartonate, atinse de vremuri, lipituri atente, benzi de scoth neted întins, multe pagini, nenumărate, pagini îngalbenite și scris cu diacritice ordonat așezat de către zețari pe câte două coloane per pagină și subiecte felurite.  Mulțumesc!            1909!                                                                                                                                                             Da, ăsta-i anul primei pagini, 1909, luna Martie, prima zi, 1!

După o pagină și jumătate ajung la o concluzie surprinzătoare: tot ce am citit în diferite cărți despre nutriție, stil și mod de viață sănătoasă sau diete diversificate, apare aici, condensat, ușor explicat și lesne de înteles, chiar de este în graiul de acum un secol.                                                                           Doar cu doua citate te retin: 

"Omul nu moare, ci se omoară."  spuse Seneca către Lucius

și un proverb provenit de la francezi:

"Lever a six, diner a dix                 (să te scoli la 6, să dejunezi la 10)
Souper a six, coucher a dix            (să prânzești la 6, să te culci la 10)                                                            Fait vivre l'homme dix fois dix!"   (face pe om să trăiască de 10 ori 10)

Și spicuit din memorie, spuse de Mamaia din partea Mamei care știa de la Mama Nașa, care la rândul ei știa din astfel de editări ale timpului

Multă pâine tâmpește!                                                                                                                                                                sau                                                                                                                                                                         Nu te scula sătul de la masă!                                                                                                                                      sau                                                                                                                                                                                  Zahărul este otravă!

Baftă, să avem grijă de noi!

Pac-pac sau hoții și vardiștii

    Se spune că băieții rămân băieți și atunci când cresc mari și au familie, au copii și chiar nepoți, că se joacă toată viața și doar valoarea jucăriilor se schimbă.

   Când eram țânci ne jucam în fel și chip, cu și fără obiecte, cu și fără jucării, dar printre cele mai palpitante erau pac-pac sau hoții și vardiștii, ne "înarmam" cu pistoale din plastic sau "fabricate"din bețe, cu țevi și cornete, ne împărțeam în două cete și ne piteam, ne căutam și ne împușcam într-o larma de nedescris. Îmi aduc aminte că ne cream adevărate scenarii de joc, cu învăluiri și pânde, după pomi, după burlane, prin beciul blocului sau efectiv pe câmp prin lanul de porumb sau floarea soarelui.  

   Anii au trecut, câte unul mai pocnește bile cu vopsea, sau rupe tastatura în două la Counter Strike, dar gândul că ai putea să transformi joaca în realitate, distracția în durere, comedia în tragedie...

   Unii se cred încă țânci și că joaca continuă, este de neimaginat unde au ajuns "jocurile"puterilor, a sceleratiilor care nu se pot desprinde de povesti, de fantasme și gânduri aburite de votcă și whisky, la șuete cu papițoi politruci și trese obținute în birou.  Când un pierdut al sorții se crede Creator, ar trebui să intre la un duel, să-și hotărască soarta direct, pe propria piele, să sângereze, să sufere, să simtă durere, să-l plângă a sa Mamă sau Soție, să-l plângă Tatăl și Frații, sa zaca luni de zile pe un pat de spital, sa simta ca se scarpina la mana amputata, sa nu aiba pe ce sa-si potriveasca ochelarii, nu sa lupte prin visatori cu ochelari de cal sau oameni luati de la plug, de la strung, de la cabinetul medical, in potriva vointei lor!
    Sa ne jucam este magic, este dovada de inocenta si este bucurie pura, dar sa nu ne luam joaca in serios niciodata, sa nu uitam sa ne bucuram de ce avem mai de pret: viata!

Baftă, să ne jucăm până la adânci bătrâneți!

        

Moș (de) Crăciun

  Cadourile de Moș Crăciun sunt cele mai dorite, au o magie fantastică și par desprinse din altă lume. De mic copil le vedeam diferite față de cadourile primite de ziua de naștere, ne având nume de sfânt era foarte simplu și ușor sa fac un top al preferințelor, rămânând ca ceea ce găseam în ghetuțe de Moș Nicolae sa primească medalia de bronz. Decembrie l-am așteptat mereu febril, cu mare nerăbdare, pentru ca cadourile veneau în cascadă: Moș Nicolae, ziua de naștere și apoi Moș Crăciun.

Între timp rolurile s-au schimbat, am intrat în pielea Moșului și pe bune dacă există mai puțină emoție. Niciodată nu știu dacă voi reuși să-i fac pe copii să râdă, să-mi spună vreo poveste sau dacă mă vor recunoaște. Am avut surpriza ca Alex să întrebe de ce Moșul are ceas ca al finului!

No, acum am avut pe mână 4 țânci și o harmălaie escaladată de către părinți și cadouri cât pentru trei Crăciunuri. 

Începe să-mi placă acest rol și cred că-mi voi lăsa barbă ca să par cât mai natural, să nu am surpriza deconspirării de către un țânc mai energic sau mai curios. 

Io zic să facem și Moș Estival, Moș Martie sau Moș început de școală, sa fim Moș prin rotație, să fie Moș Verde și Moș Albastru și ce Moș mai dorește fiecare!

Baftă, să-ți vină Moșul în fiecare an cu tot ce dorești! 

Cu(nostinte) sex prin scoala

   In ultimele zile se impart idei prin toate canalele de media despre predarea notiunilor sexuale in scoli, mai pe limba institutiilor "Educatia sexuala". Urmarind presa, observ tot felul de sondaje si ma crucesc. Hai sa ne dam cu mintea, daca pe Observatorul Prahovean voteaza 56% DA si 39% NU, unde mai pui ca inca 5% nu-i intereseaza, asta dintr-un total de cca 3000 de respondenti, va dati seama ce inseamna in realitate? Unde suntem fratie!?

https://www.observatorulph.ro/educatie/2611807-ar-trebui-predata-educatia-sexuala-in-scoli-56-dintre-cititorii-participanti-la-sondajul-observatorulph-ro-au-raspuns-pozitiv 

   Pe scurt, din cca 750.000 locuitori, macar jumatate sunt adulti si jumatate din ei au internet prin casa si jumatate din jumatate au habar de utilizarea lui, si macar jumatate din ei au copii minori, adica vreo 46.000 ar fi respondenti (daca toti care au participat sunt adulti), inseamna cu vreo 20.000 nu doresc sa stie ce face prezervativul, ce inseamna ovulatie, cum si cand apare o sarcina, ce este aia igiena sexuala, de ce trebnuie folosit sapunul de mai multe ori pe zi, de ce trebuie sa mergi la stomatolog si de ce trebuie sa ai mai multe perechi de chiloti in dormitor si de ce deodorantul nu se foloseste doar pe post de petarda!

   As dori sa stau de vorba cu toti parintii care au copii in clasele 8-12, sa-i intreb de cate ori au vorbit cu viitorul lor (baiat sau fata, sau ce are fiecare, poate unii au fost mai norocosi si au 2 sau 3, poate chiar 4 sau 5 copii) despre curatenia corporala, despre protectie sexuala, despre...

   Acum inteleg de ce se vand mai multe posete in loc de wc-uri si mai multe sticle in loc de sapunuri! 

Bafta!

Cafea fără butoane

    Dorința. De mult timp tânjeam după o râșnițâ de cafea. O râșniță manuală. M-am uitat pe net, am călcat vreo dou talciocuri, am intrat prin magazine de vechituri dar parcă era ca un facut, să nu intru în posesia vreuneia. Ba erau la niște prețuri de-ți speria sinapsele, ba incomplete, ba făcute din bucăți, ba reparate aiurea rău de tot, ba... Nicicum!                                                                                                            Minunea. Dar cum Dumnezeu face cuib berzei chioare, așa am găsit o râșniță în bucătăria casuței de la țară, cum nici cu gândul nu gândești dar totul se potrivește.                                                                        Cafeaua. Ce cafea boabe să-mi iau? De unde cumpăr? O fi bună? E prea prăjită? O fi prea acidă? Și uite așa, ieșind dintr-un magazin dau cu ochii de altul, cu mirodenii și cafea, intru pur și simplu și cer 50 de grame din prima pe care-mi pică ochii. Habar n-am ce nație este dar miroase bine.                             Râșnirea.  Mă uti atent la toate componenetele râșniței, ele par la locul lor și-mi spun că-s ruginite dar au chef de treabă. Ce minte zglobie am, noroc că nu vin cei cu cămășile cu mâneci lungi, așa că torn câteva boabe ca să fac o curățire în interior și apoi torn, din ochi, cu precizie ioc, vreo mai multe boabe și încă câteva. Fix câteva! Cât durează să râșnești pentru o ceașcă? Preț de călcat două cearșafuri și o față de pernă, sau mai sigur, cât să pui țara la cale și să te gândești că-i bine să faci marcă înregistrată pentru un nou exercițiu de forță pentru la sală.                                                                                             Prepararea. Am luat ibricul din cupru de la Victor Romanes, am pus apă măsurată până-n buza ceștii și am pus la foc mic, imediat și cafeua, amestecând până la omogenizare. Adică până am încorporat cafeau pe deplin în apă, așadar până am creat o suspensie bine distribuită în fluid. Până una-alta, am lăsat pe foc până a început să se umfle. Și gata!                                                                                         Nu-ți mai zic nimic, mă apuc de băut cafeaua, că altfel se răcește și trebuie să o iau de la capăt, și problema este ca nu mai sunt cearșafuri de călcat!

Baftă, să ai bucurie în fiecare ceașcă!