duminică, 18 martie 2018

Hai-hui. Vis îndeplinit.

   Visurile devin realitate. Dorinţele devin realitate. Cum? Nu ştiu cum. Nu ştiu unde. Nu ştiu cine. Dar, în atomi, în Univers, cumva, undeva, ceva sau cineva are grijă să se îndeplinească. Poate doar unele dorinţe. Nu toate. Nu ştiu cum sunt alese.
   Vise. Mi-a plăcut dintotdeauna, din fragedă pruncie, să colind. Să mă plimb. Poate chiar să fiu, aşa,  hai-hui. Când era vremea ploioasă sau prea geroasă, stăteam în dormitorul de deasupra scării, cu fruntea lipită de geam, privind in lungul aleii, şi-mi închipuiam fel de fel. De călătorii. Un Verne fără hărţi. În câţiva ani, deja ştiam pe dinafară străzile oraşului şi ceva locuri de jur împrejur. Cu pasul şi cu bicicleta. Zănatec chiar, o luam la dreapta pe lângă parc şi ajungeam cine ştie unde, cine ştie când. Doar Soarele şi Pomii îmi spunea încotro trebuie să o iau ca să mă întorc acasă. Dupa câteva seturi de anotimpuri, am văzut cum este să mergi departe. Cu trenul sau cu maşina.  Să vezi altfel de case, altfel de oameni, altfel de mâncăruri, altfel de obiceiuri, altfel de sudalme, altfel de motive de a râde, altfel de noduri la batic, altfel de...
   Visam să merg în fiecare colţ al ţării, în fiecare colţ al continetului, în fiecare colţ al lumii cunoscute, să văd, să miros, să simt, să cunosc. Cum? Când? Este posibil?
   Dorinţa s-a născut. "Aş dori să am un astfel de loc de muncă, ca al tău, să cutreier peste tot!" M-am trezit vorbind cu glas tare, nu ferm, nici gânditor, nici şoptit, ci aşa cum ai spune că mergi să iei pâine dar... Nu ştiu, în aşa fel de parcă ţi-ai povesti toate vrerile dintr-o singură răsuflare. Am simţit.
   Apoi, s-a împlinit. "Vei mergi în toată zona, şi acolo, şi acolo, şi acolo..."

Eu!? Pot!? Hai! Eu nu mai stau pe gânduri! Şi am pornit la drum, un drum lung, de Vară şi de Iarnă, de Primăvară şi de Toamnă, cu Soare şi Vânt, cu Ploaie sau Zăpadă. Vorbeşti cu tot ce este în jurul tău. Totul respiră. Totul te înţelege. Trebuie să-l înţelegi.
   Am putut adulmeca arome nebănuite şi să mă desfăt cu minuni ale Naturii aşezate la un loc de Om, în feluri străvechi sau născociri moderne.


   Am vazut ce poate face Omul atunci cand îi tihnit şi are timp să-şi unească mintea cu mâinile pentru desfătarea ochiului. Fiinţei.

   Ei bine, să nu uiţi să-ţi deschizi ochii, precum şi ochii minţii, atunci când ajungi în locuri de departe, mai ales acolo unde nu se ştie dacă mai ajungi vreodată. Locurile lor, a celor ce vieţuiesc acolo, îţi povestesc firul vieţii, timpurile ce au trecut. Ai timp juma' de oră să o iei la pas, să-ţi arunci ochii pe ziduri. Să vezi. Să simţi. Să înţelegi.








    Zidurile sunt cărţi nescrise în cerneală, dar scrise cu vibraţiile celor care au trecut pe lângă ele, sunt scrise cu umbrele celor care s-au bucurat sub Soare sau sub clar de Lună, de umbrele celor ce au fost osândiţi, de cei care au râs de coasă, de cei care au zburdat în viaţă, umbrele celor ce...
   Eşti un Om norocos de Visul ţi se va împlini. Eu vreau să mai tocesc pingele, să mai schimb roţi după roţi, să pot vedea şi alte feţe a lumii. Vesele.




Vreau ca visul să nu se oprească aici, vreau să mai văd Munţi, Câmpii şi Ape, minunile Planetei, minunile Universului!




Baftă şi Drum bun în visul tău!








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu