luni, 28 septembrie 2015

Pe post de cafea

Dimineață, foarte de dimineață, atât de dimineață încât și cocoșii pică de pe gard și Soarele se întoarce pe partea cealalaltă fără să dezlipească, încă, vreo pleoapă roșiatică peste Câmpia Română. Dimineața naturii nu se potrivește cu dimineața omului, natura vrea să mai dormiteze un pic, dar omul dorește din străfundul puțului gândirii, să dea bice pe scări, pe troatuare, prin stații de autobuz și pe asfaltul șoselelor. Dând din butoane, am realizat altruismul șoferului neaoș. El se gândește așa, măi tovarășe de drum, poate nu ți-ai băut cafeaua acasă, din lipsă de timp, din lipsă de gaz la aragaz, din cauza unei defecțiuni a cafetierei, sau poate chiar nu ai cafea acasă, păi atunci, de ce să nu te ajut să ajungi energizat la muncă? Ia de aici, una pereche proiectoare de ceață în ceafă, nu contează că-i limpede aerul iar ceața o găsești doar pe Tamisa. De ești în spatele unui altruist vorace (de parca ar fi un haplea modern), vei învăța o nouă tonalitate de roșu, una de-ți sfredelește cereberul mic. Mai dai de un alt altruist, unul care-ți va pune la încercare dis-de-dimineață perspicacitatea, logica și metodele de calcul a mijloacelor aflate în mișcare. De ce crezi că el circulă pe banda a doua, cu șaizeci de kilometri pe oră, în afara localității, fără să aibă măcar o muscă în fața lui, adică în fața mașinii sale? Hai, uimește-mă! Sau altul, care vrea să faci gimnastică, pe nepusă masă, când el, marele virtuoz al pedalei din mijloc (sau cea din stânga pentru cei dotați cu chestii automate) o stârcește de podea, uite așa, tam-nesam, că-i țârâie telefonul crizat și trebuie neapărat să vadă ce-i cu digiții ăia nervoși. Apăi, după atâția altruiști, ai idee cum ajungi la birou? Rupi cafeaua în două! Ca și concluzie finală, cafeaua poate fi înlocuită cu succes, nu doar cu o porție de ceai, ci și cu multă lumină și dragoste din partea aproapelui biped, dar motorizat.
Hai baftă și dimineți plăcute!
PS
telefonul nu vrea sa bea cafea... deocamdată


Un comentariu: