Prima data a durut. Rau de tot. A durat si al naibii de mult. Vreo 16 ore. Si in frig. Si intr-o rabla de masina. Si cu doi tipi prea putin cunoscuti. Os prin os, 16 ore de drum, mare parte in noapte, peste o mie doua sute de kilometri, vorbind in romaneste doar intre noi si spaguind copoii in sistem tourette dar cu zambetul pe buze. Nicu a si spus la un moment dat, ca prin Polonia poti merge din punctul A in al B pe vreo patru sau cinci variante, fara sa te repeti nici macar un kilometru. Bai, a avut dreptate.
De data asta, dupa vreo duzina de alte drumuri facute prin Polonica, am plecat singur, singurel. Am mai fost, dar pe repede innainte, cu vreo 800 de km/h. Acum... Viteza medie vreo 70, si aia muncita, nu gluma, ca Polonia, vorba aceluiasi Nicu, este un mare sat - mergi din sat in sat. Stiind drumul, cam pe de rost, am zis sa-mi incerc norocul si sa merg alene catre sosire. Ba, dar m-a lovit o plictiseala, d'aia crancena, de nu aveam stare nici sa clipesc, sa beau cafea sau sa privesc ceva. Asa ca...
Am pornit mapsu' de la G, dar fara semnal, costa brebenele, si am facut si stanga si dreapta, asa cum mi-a aratat sticla geniala. Ce sa vezi!? Am mers pe unde nu a trecut picior de trac in transhumanta prin toti Carpatii, de la Est la Vest, din fiecare punct terminus ai dori matale.
Sa-ti spun ce mi-a placut sau ce m-a surprins?
- astia isi tund iarba de pe langa casa si in creierul muntilor, nu ca noi nici in fata scarii
- astia au faneata pana langa casa, nu doar in creierul muntilor
- la astia, gardul este ultimul lucru pe care-l fac, nu ca la noi cetai, bastioane, etc, etc, etc.
- ultima hartie am vazut-o pe la Bors
- au asfalt si unde nu recunoaste ochiul magic al lu' G
- au tractoarele fara noroi pe roti
- nu au fire la stalpi
- primaria nu-i mai mare ca scoala
- nu parcuri cu banci si tobogane la tara
- fiecare sat are teren/uri de sport, in principal de fotbal cu cateva scaune sau gradene
- chiar daca nu-i tencuita casa, au o dambla cu florile - le pun peste tot
- au dambla cu pomii, si in special cu brazii, chiar obsedati, d'aia sunt plantati peste tot
- ...
Cred ca mai au cateva fixatii, cum este sa nu depaseasca pe linie continua sau sa se opreasca la zebra, la chestia asta am crezut ca m-am teleportat vreo patru miii de kilometri mai la Vest - unde esti tu vacantaaaa!
Mai bine mergeam pe drumul stiut, vedeam aceleasi case (sper), aceleasi drumuri (sper), aceiasi oameni, aceleasi dealuri si aceleasi paduri. Si fara maps, tot acolo am ajuns, ca m-am sucarit, am tras la dreapta si am revenit pe unde stiam ca ma plictisesc. Vezi, e buna si plictiseala la ceva.
Hai bafta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu