Da' poftiţi! - Povestioarea zilei

"Da' poftiţi!"

   Se străduia să câştige. Lupta era în toi, şi se părea că va continua toată ziua. Acum era Soare, acum... Ne-am decis să vedem ce a hotărât soarta, dacă vom râde nebuneşte, muraţi de o ploaie torenţială sau ne vom petrece plimbarea sub ocrotirea unei adieri plăcute, însoţită de zâmbiri sporadice a Domnului Soare. Pe role. Pe alei, pe troatoare înguste, cu asfalt lin ca mătasea sau zgrunţuros ca cimentul, sau pe dale zgâlţâitoare, am ajuns în centrul târgului.
  Şahişti. Şahişti, aruncători de zaruri şi jucători de rummy, un potpuriu de bărbaţi de toate vârstele şi cam toate condiţiile sociale, fizice şi mentale. Şi, să nu uit, veşnicii chibiţi, antrenori şi comentatori neîntrecuţi, ce să mai spun, cei mai vestiţi.
   Dar, nu despre aceşti domni as dori să vă povestesc, doream să vă povestesc despre...
   "Da' poftiţi! Priviţi şi aceste cărţi, poate vă place una, sau... Uitaţi, şi aici avem titluri din BPT (Biblioteca Pentru Toti), iar aici, cîteva..."
   Soarele a hotărât să nu ardă, doar să lumineze acea faţă ca de iarnă, uşor timpurie. În comparaţie cu verva mentală şi claritatea vorbelor.
   "V-o dau gratis!" Glăsui direct, inopinat, dar cu căldură. Mă privea direct, pătrunzător şi ar fi dorit, cred, o mică şuetă, o sporovăială cu şi despre cărţi care au încântat minţile trecuţilor. Am recunoscut multe titluri, cărţi pe care le citisem cu ani în urmă. Da, pe vremea când era o distracţie, adică cititul era o mare distracţie, şi era Discovery, National Geografic, Google şi Wikipedia... All in one!
   Văzând că nu mă las înduplecat, că voi cumpăra o altă carte, a plusat: "V-o dau şi pe aceasta, tot cadou!" Cadou! Nu, gratis! Geaca roşie părea atemporală, total nepotrivită de a-l saluta pe Domnul Soare, dar îi dădea un tonus special. "Vă aşteptăm şi în zilele următoare, dacă nu, Dumineca!" Mă privi săgalnic şi spuse "Veniţi şi cu băiatul!". Cred, şi sper, că are fler şi îl va talona în alegerea unei cărţi. Sămânţa a început să rodească, citul nu-i este o taină, şi sigur va continua. De acum, îl aşteaptă pe măsuţă, "Domnul Lecoq" îl va conduce în lumea polisierului de acum aproape două veacuri.
   Ceasul nu te lasă să zăboveşti prea mult, te uită sau te împinge de la spate, aşa că trebuie să învârteşti mintea, trupul şi sufletul.
   Baftă!
    

PS
Oare, cum de a putut şti că eram interesat de literatura culinară!