În perioada gri, am călătorit frecvent cu trenul. Nu ca un navetist, dar, de cel puţin de două ori pe an, trebuia să ajung prin Bucureşti sau pe la Covasna. Am avut ocazia să circul atât cu Personalul cât şi cu Acceleratul dar niciodată cu Rapidul. Distanţa era scurtă şi nu se justifica cheltuiala.
În perioada de înmugurire a capitalismului Dâmboviţean, tot dădeam ture prin Capitală, ba pentru câte o distracţie ba că-mi sfârâiau călcâiele, deci tot pentru distracţie. Vremurile s-au schimbat, dar trenurile nu. Ioc! La fel de aglomerate, indiferent de era Accelerat sau Rapid. Da, ce să vezi, vremuri noi, metehne noi.
Mult timp după aceea, vreme de o adolescenţă, nu am mai pus picorul în nici un fel de tren, fie el şi mocăniţă sau tren de bâlci. Motorizarea îşi spusese cuvântul, şi m-am avântat în toate călătoriile, scurte sau mai lungi doar ţinându-mă de covrig. Tot aşa, până într-un Ianurie geros.
Ploieşti - Roman în doar patru ore, la căldurică cu lumină din belşug şi ziare la dispozitie. Da, toate acestea, într-un vitezist Inter City de un roşu italian. Pe urmă... Doar larma de pe asfalt, indiferent de oraş sau ţară. Doar stând în spatele altei ţevi de eşapament sau ocolind gropi, crescând barbă în trafic sau muşcându-mi buza ca să nu ajung la ştirile de la ora cinci din cauza unor bizoni. Of, câte permise aş rupe, şi câte fiare aş concasa. Dar, mă rog, nu sunt eu cel cu aură deasupra capului, aşa că...
Ţi-am mai spus de Brasov, este unul din oraşele preferate pentru plimbare, de agrement, pentru vestigii istorice sau descoperiri şi redescoperiri de cotloane culinare. Urmând o minivacanţă, am decis să ne salutăm prietenii din... Cum este stereotipul? Oraşul de la poalele Tâmpei! Aveam de ales, cu maşina sau cu maşina, aşa că am aruncat, o vorbă, la mica încercare, să dăm o tură cu trenul. Cel mic atât a aşteptat, da, da, da, mergem cu trenul, ar fi minunat.
Cică (minunat cuvânt, acest cică) poţi cumpăra biletele şi on-line, dar am preferat să fac un drum, cu o zi înainte, la ghişeu, în gară. Poţi cumpăra, pe loc, bilete şi pentru întors, şi beneficiezi de ceva reducere, dacă ai ceva noroc îţi cam alegi şi locurile în vagon. Mai trebuie să te familiarizezi cu noile denumiri şi... Şi să pornesti la drum.
În perioada de înmugurire a capitalismului Dâmboviţean, tot dădeam ture prin Capitală, ba pentru câte o distracţie ba că-mi sfârâiau călcâiele, deci tot pentru distracţie. Vremurile s-au schimbat, dar trenurile nu. Ioc! La fel de aglomerate, indiferent de era Accelerat sau Rapid. Da, ce să vezi, vremuri noi, metehne noi.
Mult timp după aceea, vreme de o adolescenţă, nu am mai pus picorul în nici un fel de tren, fie el şi mocăniţă sau tren de bâlci. Motorizarea îşi spusese cuvântul, şi m-am avântat în toate călătoriile, scurte sau mai lungi doar ţinându-mă de covrig. Tot aşa, până într-un Ianurie geros.
Ploieşti - Roman în doar patru ore, la căldurică cu lumină din belşug şi ziare la dispozitie. Da, toate acestea, într-un vitezist Inter City de un roşu italian. Pe urmă... Doar larma de pe asfalt, indiferent de oraş sau ţară. Doar stând în spatele altei ţevi de eşapament sau ocolind gropi, crescând barbă în trafic sau muşcându-mi buza ca să nu ajung la ştirile de la ora cinci din cauza unor bizoni. Of, câte permise aş rupe, şi câte fiare aş concasa. Dar, mă rog, nu sunt eu cel cu aură deasupra capului, aşa că...
Ţi-am mai spus de Brasov, este unul din oraşele preferate pentru plimbare, de agrement, pentru vestigii istorice sau descoperiri şi redescoperiri de cotloane culinare. Urmând o minivacanţă, am decis să ne salutăm prietenii din... Cum este stereotipul? Oraşul de la poalele Tâmpei! Aveam de ales, cu maşina sau cu maşina, aşa că am aruncat, o vorbă, la mica încercare, să dăm o tură cu trenul. Cel mic atât a aşteptat, da, da, da, mergem cu trenul, ar fi minunat.
Cică (minunat cuvânt, acest cică) poţi cumpăra biletele şi on-line, dar am preferat să fac un drum, cu o zi înainte, la ghişeu, în gară. Poţi cumpăra, pe loc, bilete şi pentru întors, şi beneficiezi de ceva reducere, dacă ai ceva noroc îţi cam alegi şi locurile în vagon. Mai trebuie să te familiarizezi cu noile denumiri şi... Şi să pornesti la drum.
Un aparat foto, măcar telefonul, nu trebuie să-ţi lipsească într-o astfel de călătorie, deoarece ai altă perspectivă a drumului pe care îl cunoşti, şi dacă se înoptează, o integramă sau o şuetă cu vecinii, o să-ţi scurteze drumul. 😉
Ţi-aş mai spune câte ceva, dar, mai bine este să trăieşti o astfel de experienţă pe pielea ta, aşa că...
Ţi-aş mai spune câte ceva, dar, mai bine este să trăieşti o astfel de experienţă pe pielea ta, aşa că...
Baftă şi călatorie sprâncenată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu