Alte ganduri nebune

   Un tampit, un nebun, un nevorbit, un inchistat, un adormit, un las. Da? Poate, poate am fost las. Am fost las si am refuzat sa mai cred in oameni, am fost las si mi-am oprit zborul, am fost las si... Vreau sa zbor iarasi, sa simt ca ceasul este un decor inert, vreau sa simt ca respir prin toti porii, vreau sa inebunesc seara si dimineata, vreau sa stau in ploaie pe nisip si sa-mi fauresc vremea, sa-mi petrec visele in zori de viata, sa-mi dreg vlaga la umbra mirosului de mar.                                                       Randuri nebune la asfintit de constiinta. Randuri nebune, randuri fara de cuvinta in constiinta diurna.
   Acum, taci. Taci si inspira, inspira-te, soarbe-te ca un val care se stinge sub urmatorul val... si taci.
   Amuteste si traieste. Randuri nebune, elegie frivola si tembela, a unui tacanit plecat cu mintea hai-hui. Randuri nebune ale unei fiinte construite din plamada tinereasca si coordonata cu constiinta pentru munca, pentru supravietuire, pentru "fa altfel", pentru "viseaza", pentru "traieste", pentru "lupta", pentru "crede", pentru...
   Ploua tanguitor si rece. Gandul ar trebui sa-ti sucombe, dar culmea, el, gandul, din strafundurile sinapselor incepe a zbura si a chicoti. Da, sigur, gandurile chicotesc. Nu poti fi mulat pe litere si ganduri, pe sperante, si sa poti ramane de piatra. Sufleteste.
   Bafta si hai cu gandul la plimbare!