La capătul lumii de vest, Lisabona şi Sintra

   Cocoşul, sardina, ceramica, Pasteis de Nata, accesoriile din plută, vinurile roşii şi bacalhau, toate la un loc plus religia, muzica şi fotbalul, fac din Portugalia o ţară unde vrei să te naşti data viitoare sau chiar ţara pentru care să-ţi iei următorul bilet de avion. Doar dus. Eu prefer ceva mai la sud, adică mai la sud-est!  

   Dar să nu zburăm cu gândul în altă parte, ci, să-ţi zic că-i bine să socoteşti minim trei zile pline pentru vizitarea Lisabonei. Mai bine patru zile, şi patru perechi de încălţări. Minimum! Bine, pentru shortcut, dacă eşti cu glezna fină şi nu doresti să-ţi descoperi muschiuleţi pitiţi prin picioare, poţi să-ţi faci niscaiva abonamente şi să te plimbi cu autobuzul cabriolet, prin tot oraşul, şi să asculţi în vreo zece limbi pământene, descrierea locurilor pe lângă care treci.

   Dacă vrei să savurezi pe îndelete viaţa lusitană, mergi pe jos, ai multe, multe avantaje: dai jos din burtă, faci poftă de mâncare, îţi încânţi ochii, vezi o grămadă de fete din toate colţurile lumii, îţi întăreşti fesele, îţi exersezi engleza sau germana sau spaniola sau ce ai tu habar, te transformi în japonez făcător de poze la foc automat, descoperi ce avantajoasă este o bordură, înveţi că mall-ul este o tâmpenie, găseşti o destinaţie pentru fiecare cent din buzunar, te poţi da mare că ai urcat şi coborât mai multe dealuri de cât tot neamul tău, chiar de te tragi din neam de munteni.

   Ce să nu ratezi în Lisabona? Habar n-am ce gusturi ai, dar caută Miradores, adică locurile de belvedere, de unde poţi zări în lung şi-n lat, în mare parte moca. Ideal cu Mocca. Sau Arabica, sau...

   Pe de altă parte, vei vedea ce vechi este un oraş nou, mergi prin Alfama, la turnul Belem, Oceanarium şi liftul Santa Justa (pe scări). Aici a fost cea mai faină privelişte (înedosebi după asfinţit). Eu am ratat Museu Nacional de Azulejo, şi acum îmi vine să-mi iau alt bile de avion către zarea albastră, Santuario Nacional de Cristo Rei de neratat pentru credincioşi, indiferent de confesiune, Ponte Vasco da Gama ideal pentru iubitorii de arhitectură şi pentru toate varstele, se spune că se merită o vizita la Jardim Zoologico de Lisboa. 

   Dar cât să stai în Lisabona să poţi vizita tot? Sunt multe, multe, multe de văzut! Câţi marafeţi să risipeşti (sau să investeşti) pe bunătăţuri iberice? După mine? Toţi! Dar, şi mai bine, este să stai pe drum, fără izmene, doar cu rucsac şi aparat foto. În timpul rămas am dat o gonetă prin zona Sintra-Cascais, la castele ca din poveşti cu feţi şi zâne, unde te pierzi în labirint întortocheat, meşteşugit cu imaginaţie debordantă şi cred că şi vrăjit.

Uiţi de timp, de lumea nebună, uiţi de...

   Cu mintea limpezită, ca de prunc, am luat-o la vale către ţărm. De sus, din înaltul turnului, părea că oceanul spumegă utopic. Tot ce-i alb, ar fi pictat, chiar şi aşa... Ireal!

   Să ai la tine un fâş, o geacă de ploaie, ai şanse imense ca în cinci minute să trăieşti trei anotimpuri. Şi baterii, sau acumulatori. Orice poţi face ca aparatul de fotografiat sau telefonul, să fie pregătit să declanşeze la cel mai mic gest, să faci fără să pregeţi. Când ajungi la Cabo da Roca, îmbrăţişează vântul, vei simţi puterea Geei.

   Mai sunt multe de văzut în Portugalia, în toată Iberia. De aceea, mă bucur că există vacanţe de vară şi de iarnă, weekend-uri prelungite, şi, totodată aeroporturi şi drumuri prin toată Europa. Dar, mai ales, că pot pleca rapid prin România! 

Baftă, să ne plimbăm până la adânci bătrâneţi!