luni, 12 decembrie 2016

Frica de "a construi cu răbdare"

   Doream să-ţi povestesc despre cu totul şi cu totul altceva, să sporovăim despre... Dar, ştirile urmărite aseară la televizor, m-au bulversat. Destul de mult. Am încercat să cumpănesc, să nu mă reped asupra unei concluzii care dorea să-mi sfâşie gândul şi fiinţa: suntem o ţară de tâmpiţi.
   Mulţi gândim aşa, la rece, dar luând cifră cu cifră, comparând şi gândind ce s-a întâmplat cu noi în ultimile decenii, chiar în ultimele trei veacuri, parca imaginea se schimbă uşor, uşor. Nu-mi aduc aminte să fi fost un neam de mari constructori, în toate timpurile. Totul a fost în valuri: Cuza, Ferdinand I, Ceausescu. În perioada fiecăruia, tot ce s-a construit a fost ca urmare a întâmplărilor de pe marile scene politice coroborat cu ambiţiile unei persoane din conducere, şi nu în ultimul rând, cu împingerea de la spate a cetăţeanului, în spiritul fricii.
   Cu mici excepţii, Bucureşti şi pe ici pe colo răzleţ, nu am văzut curajul omului, fie el tânăr, matur sau senior, ţăran, muncitor sau intelectual, de a pune umăr la construcţie. De a avea răbdare. Nu, să fie aici, acum!
   Alegerile prezidenţiale - vuiet, chiot, buluceală, şi s-a reusit o victorie. Apoi... Uşor, uşor, ne-am pierdut, pe rând, om cu om. "N-ai cu cine!" s-a auzit în mulţime. "Tot niste hoţi" s-a bâguit pe ici pe colo." Am auzit foarte rar, şi aproape şoptit, "hai că se poate" sau "hai cu ăştia", cam atât şi cam puţin, foarte puţin.
   Nu ne guvernează speranţa, nu ne guvernează dorinţa de mai bine, de a construi, ci ne guvernează dorinţa de a primi, dorinţa de a sta, ne guvernează frica de ziua de mâine, de ziua în care putem construi, ne este frică de rabdare. Ne este frică de "a construi cu răbdare".
   Dorim ca azi să se îndeplinească gândul, peste noapte să avem ce neam de neamul nostru, de la maimuţă/extraterestru încoace n-am avut! Avem, poate, patru ani la dispozitie să reflectăm, în special cei care nu au mers la vot, să reflectăm asupra ceea ce ne dorim să se petreacă în această ţară, ce dorim să se întâmple cu noi, să ne apucăm cu încredere de construirea cu răbdare a vieţii fiecăruia şi, foarte important, să ne acordam încredere că putem construi o societate productivă şi competitivă, că putem pune câte o cărămidă la citadela viitorului.
   Hai să ne dăm cu mătura în ogradă, hai să ne spălăm mâinile, hai folosim corect şoseaua, hai să nu deschidem buzunarul pentru şpagă, hai să nu întindem banul pentru şpagă, hai sa fim corecţi, hai să ne sprijinim, hai să zâmbim, hai să fim normali!
   Baftă şi construieşte cu rabdare!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu