Ouă așezate

Indubitabil sunt un mâncău. Pompos zis și gurmand. Rămân la mâncău, cu adăugirea că de vreo doi ani am redus, totuși, din cantitatea înfulecată zilnic sau per exercițiu de masticare. Îmi place să adulmec gătelile de orice fel: zemuri sau rântașuri, dulciuri sau prăjeli, orice are, posibilă, destinație finală, prețiosul și neostoitul meu stomac. Dimineața mă înfrupt din orice este de origine subpământeană, pământeană sau aninată de ceva înțelenit de glie și  bineînțeles înfrățit cu oareșce de proveniență animală. De la înaripate, folosesc foarte des ouăle. Azi dimineață am dorit să le prepar diferit de dățile anterioare. E fermecător să pui laolaltă puzderie de ingrediente, să le amesteci cu ouă zbuciumate și să le tăvălești apoi prin tigaie. Acum am dat startul asemănător, dar cu o continuare și finalizare deosebită. Deosebită, în sensul de diferit. Dacă a fost deosebită prin sensul de special, rămâne să apreciați după ce vă povestesc și în special după rezultatul încercării voastre. Totul a început cu un castron ceramic, castron în care am răsturnat ouăle din găoace. Le-am zăpăcit bine cu piper curcubeu, busuioc și în premieră...nucșoară. Cu toate că se recomandă pentru găteli din spanac sau varză, paste sau vin fiert, se mai folosește și la diferite brânzeturi. Așadar, folosind și telemea de vacă în preparatul de azi, am hotărât să uzez de aroma subtil lemnoasă a nucșoarei. Brânza am împărțit-o pe din doua. Jumătate înmuiată în castronul dominat de ouă, iar cealalaltă jumătate din cantitate, am împrăștiat-o în vasul de sticlă bățoasă la temperatură. Acest vas - binecuvântat să fie descoperitorul sticlei nesperiate de cuptor- l-am blindat cu salam crud-uscat, tăiat mărunt, mărunt. Lângă salam am franjurat hamon urmat de cubulețe de jambon. Off...o să duc doru' hamonului. Bucățelele cărnoase le-am împresurat cu pătrățele mici, mici de ardei gras după care am picurat, bezmetic, ulei de măsline însoțit imediat de un praf de piper curcubeu și o suflare de sare. Toată ingineria din vas, am ascuns-o în cuptorul încălzit din timp, preț de vreo cinci minute. La prima examinare am presărat jumătate de brânză destinată vasului de sticla neînfricată. După alte 3-4 minute am vrut să o admir, moment în care mi-a sărit în ochi un amestec de legume ex congelate, preparate deunăzi. În secunda doi, au fost învârtite laolaltă cu ingredientele semi-bronzate. În durata a circa trei minute, am smotocit cu viteză tot ce se afla în castronaș, ca sa fie ușor spumat și afânat. A urmat turnarea-n vas și așezarea pentru ultima dată în cuptor. Totul este cuprins de înfierbântare și începe să murmure ușor aproape șoptit... a complicitate...gustos, foarte gustos, cel mai gustos. Un minut, încă un minut, alt minut urmat de încă un minut și celălalt minut urmat de fratele său și în sfârșit ultimul minut și ultima aprindere de bec. Taraaa...plăcut rumenit, auriu-rumenit. Aroma se-mprăștie în casă, fuge haihui din bucătărie până-n sufragerie, înșurubându-se până în cel mai pitit atom din încăpere . Numai am răbdare, însoțit de suflă, suflăăăă ce mai stai. Așa am înfulecat hulpav prima îmbucătură. Mmmmmm. A meritat fiecare secundă privită prin hubloul cuptorului.
Baftă și dimineți minunate!

Mulțumesc D-na Ceață!

În aceste zile am mulțumit Mamei Naturi pentru ceața pogorâtă pe meleagurile strămoșești. Poate credeți că-mi filează vreo lampă. Nicidecum. Așezați-vă într-o poziție confortabilă, preferabil pe o canapea sau mai bine cufundați într-un fotoliu cald și pufos (dacă nu este suficient de primitor, creați o zonă tampon între voi și el, căptușiți-l cu perne). Apoi chemați pe cineva cu o lanternă roșie, dirijată drept spre irișii din dotarea personală. Ehe, acum să vă văd! Este mirific, așa-i? No! Stau și mă gândesc la șoferii care-ți sfredelesc ochii în plină zi cu ajutorul nevinovatelor lămpi de ceață aflate pe dosul turismului sau "tancului' de "giip". Aceste lămpi ar trebui să te ajute, să te dirijeze la nevoie, când pâcla-i grea, lăptoasă și de nepătruns. Dar mulți "șoferi" se încăpățânează să le schimbe statutul: să fie armă, să omoare nervii celuilalt din trafic. Tot la ei mă gândesc și când te ajung din urmă, și ești nevoit cu tot Soarele de pe cer, în miezul zilei, să schimbi poziția oglinzii retrovizoare. Așa, parcă ar fi mentaliști, intră-n creier și-ți ordonă: dă-te băi la o parte. Sau: ce mă, nu mă vezi? Na, sunt lângă tine, nu vreau să te depășesc , doar să-ți mătuiesc vopseaua. Cred că există frica de a pierde legătura dintre butoane și becuri. Dacă am becuri, nu trebuie să le aprind? Dacă mâine nu mai funcționează butonul sau maneta? Nu-i păcat? Dacă arată mașina ca un OZN, poate-mi face cu mâna careva. S-ar putea sa-ți facă cu mâna, să te fluiere chiar, nenea-n vestă reflectorizantă. Mai există și situația contrară: pe o ceața deasă iese "jmecherul", "șoferul atotștiutor", "viteazul vitejilor" sau cum vreți să-i spuneți, cu dulapul lui de tablă construit și proiectat antediluvian, cu farurile boicotate. Parcă te lovește cu tifla. "Na mă, eu pot". Acești eroi neînfricați, se uită, parcă-i văd, dimineața-n oglindă (știți bancul, de-și dă o palmă peste frunte) și mijesc ochii cu gândul la NFS.  Ambele situații le trec în partea nefirescului cotidian. Ce-i de la Hollywood ar trebui să realizeze încă un episod, în care Mulder descoperă motivul pentru care ET a făcut acest experiment în cortexul uman.
Norocul nostru, Mama Natura ne protejează. Să vedeți distracție în curând...vine zăpada. Pregătiți-vă sufletește pentru cei care vor fi "surprinși' de zăpadă cu "gume' de vară!
Până una alta:
-se penalizează cu amendă și trei puncte de penalizare „folosirea luminilor de ceaţă în alte condiţii decât pe timp de ceaţă
-folosirea incorectă a luminilor de drum la întâlnirea cu un autovehicul care circula din sens opus” se pedepseşte cu amendă şi 2 puncte de penalizare
Baftă, să ajungeți sănătoși acasă!

Hanul ședințelor

Da, este hanul la care tragem aproape în fiecare lună. Ne-am odihnit și hrănit atât de mult în ultimii 5 ani în această locație, încât, suntem de-ai casei. Ne cunoaștem cu toată lumea, mare parte din personal are cunoștință de tabietul unuia sau altuia, ce preferăm la micul dejun sau cină, chiar ce cameră preferăm la cazare. Pentru noi, are avantaje considerabile. Este aproape de sediu, ușor de ajuns, corpul nou este de calitate și are SPA. Ca și amplasare, e facil de localizat: ieșirea din Roman către Iași/Suceava/Botoșani pe dreapta, chiar la E 85. Parcarea este generoasă și păzită, un lucru important pentru călătorii aflați într-un relache scurt sau mai de durată. Pomeneam mai devreme de corpul nou. Hanul a fost construit pe etape. Corpul "vechi" nu este chiar atât de vechi, dar se simte stilul ușor trecut. Camerele au suficient spațiu pentru două persoane nu foarte mofturoase, împreunate cu o cameră de baie generoasă și călduroasă pe timp de iarnă. În corpul nou se simte și se vede de departe o rafinare a interiorului, rafinare acompaniată și de un spațiu aerisit și vitrat pe măsură. SPA-ul vă oferă o piscină decentă, dar, celor cu sensibilitate la produsele pe bază de clor, le recomand utilizarea ochelarilor pentru înot. Eu unul, am avut un eveniment foarte neplăcut, și îi mulțumesc lui Silvache pentru ajutor. Doamne ajută că a fost inspirat! E foarte rău să nu poți zări nimic, pereții sa fie întotdeauna mai aproape ca niciodată, treptele mai strâmbe ca surcele, sau mai mari și cu balustradă care se termină brusc. Să nu uit... fanta foarte mică pentru card de acces. Încercați printre lacrimi să zăriți o umbră foarte îngustă într-o masă de plastic negru într-un hol cu penumbră... vârâți bucățica plată de plastic.  E, ce iese? Vă zic ce-a ieșit la mine. Mooooșș... alooooo... băăăăăiii...e careva în zonă să-mi deschidă ușa?
Despre fitness (Ioni expert de nădejde) și saună  invit colegii care au abuzat de ele (câteodată mă-ntreb cum naiba încăpeți toți acolo), să vă povestească despre senzațiile finlandezo-claustrofobe. Nu o să înțeleg niciodată de ce trebuie să stai înghesuit și să asudezi super abundent în timp ce stai ca o mămăligă? Nu-i mai bine să dai ceva bazine fără oprire? Ori vorba unui prieten: mai bine, mai ieftin și sănătos este un hanorac...dă ture de bloc/parc și ești mai câștigat. La intrarea SPA-ului vă pune piedică o masă pârâtă de biliard. De ce pârâtă!? Păi dacă am câștigat doar vreo duzina de meciuri pe corecte !? În rest, bagă concurentul câte o neagră când nu trebuie că altfel dau nas în nas cu unul din București sau Timișoara care-și pune sub pernă tacuri cu cretă cu tot. Buuun, cam astea ar fi de cuvântat despre zonele de odihnă și relaxare. În răstimp, puteți profita de sala cu mese dispusă la etaj. Acolo veți găsi prietenul Romulanului, așezat la "clape" de orgă sau acordeon, într-o atmosferă ce se dorește rustic-medievală. Un singur amendament: e cam rece iarna. În sala de jos, vă puteți ospăta la micul dejun, prânz sau cină . Cred că ar fi un atu consistent introducerea micului dejun tip "bufet suedez" în sala din stânga și fără acces la scrumiere. Din lista cu bucate, recomand pentru amatorii de arome mai rare, o chestie "tip" oriental-hindusă cu denumire de monument dedicat unei soții preaiubite sau alta, oriental-extremă, cu tăieței și creveți. La ciorbiță, e de savurat borșul de găină. Foarte bun. Să nu uit, dacă serviți ceva la care se pretează murături, cereți pepene murat... e de belea!
Ce poate desăvârși o masă copioasă și aromată? Un desert foarte gustos. Multă lume sare'n cuvinte agitate și cu plescăit de limbă'n vălul palatin, clamează: papanași, da vreau papanași cu gem de afine. Sunt buni, nu zic nu. Dar, dacă priviți în jur, veți observa o vitrină frigorifică. Înfulecați o felie de tort cu ciocolată. Desigur, trebuie înfulecată prima felie, că la a doua, având burdihanul bine garnisit, să puteți savura pe îndelete, până la ultima îmbucătură. Dacă nu aveți spor, o citronadă vă dă ghes pentru următoarea linguriță.
Așadar, dragii mei, dacă plecați la vânturat, așa haihui, prin nordul Moldovei și nu știți unde să poposiți pentru o cafea, vă stă în drum hanul povestit.
Baftă și să auzim de bine!

Ouă zbuciumate

Se spune că poţi scăpa de nelinişte, frământări sau plictiseală, prin mâncare. Adică prin devorarea ei, în special a dulciurilor. Nu am experimentat pregătirea a ceva dulce, în afară de clătite. În vremurile cu mult trecute, făceam clătite la două tigăi simultan. Bunica mă ținea sub strictă observație cât timp pregăteam aluatul, mai ales când venea momentul artistic. Să nu cumva să plonjeze vreo clătită pe perete sau prin fereastra larg deschisă. Prin fereastră ar fi fost nemaipomenit - locuiam la etajul șapte într-o zonă intens circulată. Cred că puteam crea câteva "pălării" unicat. Era o îndeletnicire haioasă, mai ales când clătitele făceau o tsukahara  perfectă. Problema era timpul, adică mult pentru pregătit și foarte puțin pentru scamatorie. Știți voi, pieirea în neant... în burtică. De la clătite la omletă, a fost doar un pas, inspirat fiind și de tata care făcea niște omlete nemaiîntâlnite, cu un praf de mălai și nițel mărar. Dacă zilele acestea am aranjat câteva tipuri de sandwich-uri cu elemente noi, azi dimineață am purces la concretizarea unei omlete. O omletă o poți găti cu ce-ți trece prin minte. Este un preparat infinit, limitat doar de imaginația celui care trebăluiește în bucătărie la tigaie. Poți combina cam tot ce există din carne copitată sau înaripată, tot ce crește pe pământ sau sub pământ. Important este să-i dai culoare și savoare. Pentru mine, oul la omletă este doar un pretext, de fapt un liant, pentru ingredientele folosite. Brânzeturile folosite sunt și mai slabe (telemea) dar și din cele mai grase (cașcaval), brânzeturi normale, semi-afumate sau afumate dar mai rar caș, deoarece nu am o sursă constantă de aprovizionare. Partea cărnoasă este frecvent asigurată de costiță uscată și afumată, piept de porc afumat sau cotlet în variantă afumat sau cu împachetat în condimente. Pentru azi, am început prin scoaterea din găoace a ouălelor, urmată de o zbuciumare până în pragul spumegării. Pe rând am introdus piper multicolor, mărar (cât poți prinde în triumviratul degetelor mare,arătător și mijlociu), brânză veche de oaie, salvie și busuioc. În paralel am tăiat piept de porc afumat și tăiat mărunt, mărunt pe care l-am tăvălit în tigaia încinsă și unsă cu ulei presat de măsline. În timpul rumenelii, a pieptului de porc, l-am miruit cu piper și sare. Omleta astfel compusă, am lăsat-o la foc molcom să se pârguiască către auriu, după care am întors-o pe bucățele și am încins-o până a ajuns la un galben semafor. Culoarea preferată este galben canar, dar dacă nu ai ouă adevărate, adică de țară, n-ai nici o șansă. Nici o șansă normala, că poți face câteva trucuri și lumea să te aplaude la scenă deschisă, asta e altceva. Donez două trucuri, gratis, folosiți șofran sau mai la îndemână... muștar. La final, am lăsat omleta să se liniștească în tigaie, cu focul stins. În acest răstimp, am pus repede în farfurie un ardei gras lângă castravete și măsline lângă babic, toate urmate bineînțeles de omletă. După răsfățul culinar a urmat cafeaua, desigur că a doua cafea din zi, aburindă dar fără ghimbir (căpos, ghimbirul, a insistat și a reușit de altfel, sa se usuce). Până am terminat cafeaua, am reușit să aștern aceste rânduri prin care sper să vă dau încă un imbold pentru a vizita cămara și bucătăria în aceste dimineți reci și cețoase. Căldura bucătăriei dă ghes și la alte îndeletniciri care să le faceți cu sârguință și plăcere, lucruri care să dea sentimentul plăcut al creației și/sau al vieții. Pentru mine, azi, va fi perfect, ca în fiecare azi, voi merge la shopping. Să știți că am centură neagră cu doisprezece dani la cumpărături și pot deține recordul mondial, scuzați, global (colegii cunosc pentru ce) la speed-shopping.

Multă baftă și "vivir la vida"!

Vise, dorințe pentru 2015,2016, etc.

Cafea aburindă, pipă bună și liniște. Hărmălaie, copiii aleargă prin casă. Mai pufăi un pic. Dans, zbenguială maximă. Cântă ABBA. Mă uit în jur, calmul mă-nconjoară. Plugușoruuuuul, unde sunteți așa ziși maturi bezmetici, vrem gologanii voștri. Da, merge și un vin ars de șapte ani. Mesaje, cine nu dă un sms nu este un bun român. Gustul este sublim, merge un "pleosc" trântit cu nesaț, vin ars catifelat. Tati, tati, tatiiii... uite ce fac la tănculețe. Privesc munții, câtă energie au! Gustarea este cât pentru o armată, platouri, platouri. Parcă ăsta ar fi ordinul zilei, pardon, al nopții. Muntele te trimite în alte simțiri, oriunde ai fi. Salataaa, unde este salata boeuf? E plăcut la munții care intră-n mare. Dar salata cu șunculiță și mărar? Acolo soarele te inundă, îți sfredelește ochii prin pălărie, jaluzele, șapcă, prin tot ce vrei. Toba e divină. În șezlong... pufăiala iese de minune. Alb sau roșu? Daaa, cu granita din portocale stând pe șezloooong. Roșu, ca să-mi fac buzele. Dar la umbra nucului, în munții noștri, tolănit pe iarba!? Vinul roșu, curge mai lin după chestia aia galbenă a "ienglejilor".  Pufăială, cafea și integrame. Păzeaaa ... au venit tătarii peste noi în sufragerie. Plimbare prelungă la umbra teilor în parcul Bucov. Telefonul a intrat în fibrilații, sună, beeeepăie...apeluri și mesage. În jurul lacului, eheee. Mă uit în jur...parcă am fi toți telefoniste. Vrrrr, vrrrrrrrrrr... rolele funcționează desăvârșit. Ha, haa, haaaa, toți suntem Mița centralista! Da' cu bicla? Cu bicla în pădure...că liziera... aproape inexistentă. Friptura mustește'n tavă, mângâiată cu fervoare de nașu. Salina, binecuvântată în mijlocul verii. Ăsta roșu, e roșu rubiniu sau roșu intens? Peștera Urșilor, Scărișoara, Felix. Am ajuns la linia de sosire, linia de sosire pentru friptură. Sighișoara. Ce-i în pahar inodor, incolor și insipid? Brașov... vara sau iarna? Gâtlejul este răsfățat, apa-l curăță de tanin - compuși polifenolici, eee? Oricând, Brașov să fie. Măăăi, dar sărmăluțele mele? San Pedro de Alcantara. Mă uit la curea, ea se burzuluiește la mine. La stânca mare în Casemate Square. Vine, vine prăăăăjiituuraaaaaa. Că până la primăvară mai avem de tremurat. Thessaloniki. Sorcova vesela sau partea a doua a lefterelii. Praha. Fiscul ar trebui să stea la taclale cu prichindeii. Dubrovnik. Acasăăă, unde viața e frumoasăăăăă (patuuul meuuuu, vreau în patul meu). La Monicuța. Pupături și urări. Și colo și colo - Abrudului și Măgura. Taxi, vruuuuum. Cinzecișidouă de sfârșituri de săptămână cu program felurit. În sfârșit, acasăăă. Două fracții de concediu. Pernă ca a mea, n'are nimenea. Mmmm, ce vise...
Vise plăcute pentru 2015, 2016, etc. 2014 a început. Știti cum e, a început și e ca și terminat.
La Mulți Ani!
Să fiți sănătoși și fericiți!
PS
Bilu!