vineri, 29 martie 2019

Ia d'aici

   Românul s-a născut poet. El poate rima orice, oricând, oriunde. Poate croșeta cu sinapsele, gânduri dulci, urâte și ciudate. Românul poate face ce n-a văzut tot Parisul cu suburbii cu tot. Tot el, Românul, îți dă șah la orice gând. Nebunaticul de Român, îți poate crea ghicitori la tot pasul. Românul este combinația de Einstein și Dorel, nu doar de Traian și Decebal! Vrei un exemplu de imaginație pură? Privește în jurul tău, doar ești Român!
   Ete, Românul a inventat teleportarea!
   Vreau să cred, că nea Știe-tot, slujbașul de la primărie, se gândește la binele tău, să nu cumva să te ia careva pe capotă! Călătoriile gratis sunt interzise, sau vor fi!

Baftă, vezi-ți de drum!

PS
Românul poate bate câmpii cu eleganță! Am zis!

miercuri, 20 martie 2019

Șpagă mulțumită!

   Am trăit să o aud și p'asta, adică șpaga este un mod de mulțumire, de bine și chiar indicată! Adică cineva face ceva pentru tine, și tu îi mulțumești printr-o sumă de bani. Este rău!? Nu! Dar dacă acel cineva lucrează la o instituție, publică să zicem, și îți rezolvă niscaiva treburi peste rând, sau acceptă un contract cu prețuri umflate, așa-i că tu îți arăți mulțumirea?
   Este ceva rău?
Nu contează că în urma șpăgii rămân alții cu buza umflată și portofelul belit.
   Era o categorie de articole într-o revistă cu țepi (cu țepi pentru bipezii din Victoriei), din puțu-l gandirii intitulată, păi pe bune, cum să-ți spună tovarășa prim-ministru că-i "bini di tăt" dacă rezolvi treburile necurate cu sume de bani pe sub tejghea, este demnă afirmația de puțu-l gândirii!?
   Este!
   Apăi și la restaurant am auzit că-i dă, cineva, ospătarului șpagă, păi de ce? Te servește preferențial? Sau ai fost mulțumit de prestația bucătarului și a ospătarului și a barmanului, și a cui vrei tu, și dorești să te arăți băiat salon și-i dai un bănuț peste nota de plată, apăi ăla-i ciubuc!
   Turcu' ne-a învățat despre ciubuc și peșcheș, totu-l fiind pe față la vremea respectivă, fie de bine (ciubuc) fie de rău (peșcheș - ca să-l dai pe alt domnitor la gâde), dar acu' să te arunci ca bolovanu' la fundu' apei spunând că-i bine cu șpaga, că-i ceva mioritic și minunat pentru toată suflarea de p'acilea, bre, înseamnă ca ai lut-o pe arătură rău de tot, să recunoști că asta-i faptă merituoasă și de pus în ramă pe peretele din față.
   Dac ătot vreți să fiți pomeniți și arătați tuturor, nu-i mai bine să facem un panou mare, mare, mare de tot, cu pozele voastre, cu mustață, cu râs bolșevic și cu coc dezlânat și tapat, și pe acel panou să fie scris RETINEȚI ȘI EVITAȚI!? Sau, poate doriți niscaiva cămăși cu mâneci foarte lungi!
   Să avem pardon, domniilor voastre, cititori încă liberi, băgați la cap, că altfel belea v-ați căpătat!

luni, 4 martie 2019

Casa House

   Ca să-ți fie casa, casă... ai mai auzit urarea. Păi, dacă este să-ți fie, să-ți fie peste tot, să te simti ca acasă, oriunde ai fi. Bine, și asta este cu dus-întors, dacă te duci în deplasare și vrei să te simți ca acasă, eu spre exemplu, mă duc la careva și îi spun: unde-i bucătăria, ce ai de spălat, Liviu washing machine mă cheamă, hai la treabă! Normal că omu' sare cu mintea cam într-o parte, de ce draq vrei la mine în bucătărie? Păi, na-i zis să mă simt ca acasă!? Și tot așa, putem bate câmpii, dealurile sau munții, până la adânci bătrâneți.
   Chestia cu Casa House, este că mi-a placut foarte mult locul ăsta de cumetrie, de petrecere, de zbenguială cu cei dragi, loc unde te poți aduna și vreo 40-50 de nebuni la un loc, fără să te calci pe bătături. Și de ești fumăcios și vrei să combini tutnul cu niscaiva arome montane, ai unde să stai la fereală de vânt și ger. Pui și mata doua lemne și transpiri până la chiloți. Dacă ai chef de dat din glezne, și trebuie să ai, că altfel nu mergi până acolo doar să te blegești pe scaun, îl întrebi pe Laurențiu de ceva poteci pe care să-ți rupi plămânii. Zău, îți dă un traseu de 30 de minute de o să juri că mâine te duci la olimpiadă.
   Nu-i bai până la urmă, că-ți faci loc în burdihan de calorii proaspete, alea mici de-ți micșorează țoalele în șifonier. Pe bune!
   Că tot vorbim de mâncare, doar prima dată am întrebat ce vom mânca acolo, apoi nu m-a mai interesat, știu că-i bun și mă ghiftuiesc, chiar de ar fi pulpă de pui cu piure, nu știu cu ce naiba o vrajește (pulpa de pui) pe foc, că are gust de struț fezandat cu kiwi și portocale, stropită cu porto. Asta nu-i tot, să te vorbești de ceva ștrudel, o să mănânci de n-a văzut toată Viena cu suburbii cu tot. Eu n-am mai prins supliment nici măcar cojile de marginea tăvii. Oricum, nu mă crezi, dar după ce mergi acolo și-ți pleznește praporul, mai vorbim.
   Când vrei să te bagi cu cornu' în pernă, recomand camera patrusprezece, cred că aia era, oricum, îi spui că vrei camera cu chituci pe perete și pe șifonier, este la etajul doi. Apropo, cabina de duș este garaj, aveți loc amândoi, toți trei. Sau patru, mă rog, câți vreți voi.
    Ți-am zis de plimbare, de fumat, de mâncare și dormit, ce-ți mai trebuie? Loc de parcare? Ai, slavă Domnului, faci și drift! Dar dacă vrei să ajungi negreșit, încearcă pe nea Gugu' cu "house of river moeciu de sus" și întreabă de Laurentiu. Pam-pam!
   Baftă și sejur trăznet!





miercuri, 30 ianuarie 2019

Zacusca și psihopatu'

   Urmează sărbătorile. Vremea nu este prietenoasă, în sensul că este rece, lucru care nu deranjează, dar nu este zăpadă. Chestie care nu mai surprinde de vreo douăzeci de ani. Or fi de vină buruienile din piața Victoriei? Lua-le-ar să le ia încornoratul! Hai să-ți spun mai departe, că de fapt multe gânduri ne vin pe budă sau când stăm aiurea, cu limba'n gură la volan.
   Ei bine, așa cum conduceam, așa și ascultam radioul, și așa și gândeam. Linear. A început povestea "ce mănânci la birou după ce rămâi peste program"? La morning glory cu sudorii, cocorii și cartofiorii, a răsunat în difuzoare povestea unui suspect: a mâncat juma' de borcan de zacuscă! Adică jumătate din cantitate de zacuscă din borcanul plin, să nu se înțeleagă că a păpat omu' cioburi!     Reacția celor din studio, în special a meșterului mânuitor de cuvinte și cuțit, a fost de stupefacție, adică tipu' este psihopat de a lăsat juma' de cantitate neatinsă! Exclamare dupa exclamare! Am jurat că afirmația este adevărată, și am suportat cu greu restul audiției, pâna am ajuns la birou. Am avut, recunosc, și tentația de a schimba postu' dar am rezistat eroic! Cu salivă cu tot! Cu poftă cu tot!
   Toată ziua, și dacă aș fi avut ocazia să mă înfrupt din caracatiță sau scoici și tot nu m-aș fi putut opri din lingerea unui borcan de zacuscă! M-a durut capu', vedeam vinete pe monitor, mi s-au umflat țâțele și mi-au explodat biluțele spațiale, am îndurat cele mai grele ore până am ajuns acasă. Mi-a fost foame după ce am luat prânzul, am salivat în timp ce beam apa, am...
    Am ajuns acasă și nu am vrut să mă transform într-un psihopat! Am terminat un borcan mai repede ca sprintul lui Usain! Am, am...
    Baftă și poftă mare!
PS
dacă ai poftă de o zacuscă faină de termini toată pâinea din cartier, iaca, în poză vei vedea unde o găsești.
PSS
gândurile le am de anu' trecut, dar de frică că nu am zacuscă, nu m-am apucat de povestit 

luni, 28 ianuarie 2019

Polițist sau milițian

   Este o meserie, de unii hulită, de alții iubită și de câțiva... Mă rog, să le spunem nepăsători. Pe vremurile gri, era o poantă legată de numele acestei meserii, cum că în marea Chină, Țianul este unitate de măsură a inteligenței iar un submultiplu este mili-țianul. Mă gândesc că și acum are farmec, prin prisma alăturării de idei, sintagme, situații și fapte, aceste poante vor trece peste decenii.
   Despre Polițistul de la rutieră doresc să vă spun, și mă jur că ideea o am de vreo șase sau șapte luni. Este cam așa, odată cu mutarea sediului firmei, am avut ocazia oferită de către edilii și miniștrii de după '89 să mă bucur de statul la țeava de eșapament. Adică bară la bară, la munte și la mare, la țară și la oraș. Hmm, la țară, adică satele din jurul capitalei noastre!
   Tot într-o astfel de "țară", mă rog, mai precis un oraș cu câteva blocuri, dar o dată denumită urbe te taxează edilul de-ți rupe portofelul în două, am avut ocazia zile în șir, săptămâni la rând, luni de zile, să observ Polițiști și milițieni. În aceleași trei intersecții! Adevărat, unii de la rutieră, alții de la locală.
   Care-i diferența!? Fermoarul! Nu de la geacă sau șliț, ci fermoarul făcut de mașini! Unii oameni în uniformă, introduceau în fluxul circulației, ba o mașină de pe o străduță, ba una de pe cealalaltă străduță, și tot așa, ore întregi până ajungea omu' cu mașina acasă, la birou, la școală sau la grădiniță.      Cel mai tare Polițist, a fost un nene de vreo patruzeci de ani, care nici măcar nu întindea mâinile, pur și simplu prin atitudinea lui impunea un Respect nemaipomenit. Alura atletică, privirea pătrunzătoare dar blândă, te îndemna să fii atent la mișcarea capului său, care-ți indica printr-o mișcare simplă că-i rândul tău. S-a circulat fantastic în acea dimineață! Adevărat, pe sectorul lui era cea mai mare fluență, fluență care a avut inerție până în marea intersecție, unde țicnalele unor milițieni făceau presiune suplimentară pe nervii și pedalele tuturor.
   Treaba asta cu fermoarul mașinilor, o stiam de mulți ani de la Guriță, cel mai vechi prieten al meu. Tipu' este camionagiu, cum se spune în popor, are harta Europei în cap, și-mi povestea cum în Germania, indiferent de situația care impune restrângerea la o singură bandă sau din două străzi în una singură, mașinile vin de la sine: una din stânga, una din dreapta, una din stânga, una din dreapta.
   Acu' ca idee de patriotism, și în special de mândrie locală, la noi în Ploiești, la ieșirea "de la podu' de la Billa" spre centură, tot așa se procedează. În 90% din situații.
   Baftă și fără nervi în trafic!
PS
Știu că am scris Polițist și milițian