Prin "PECO"

   Hai-hui prin Țara Românească, dintr-un colț în altul, din lunca Dunării până-n Țara Oașului, din Tomis până-n Țara Crișurilor sau din Bucovina până-n Banat. În lung și-n lat. Stând pe drumuri, de multe ori contra timp, n-ai de ales, trebuie să te oprești. De ce? Să-ți dezmorțești oasele, să faci un pipilică, asta ca să nu te faci de râs cu pantaloni în două nuanțe, să papi ceva și, bineînțeles, să-ți iei o cafea care să te revigoreze. Unde să oprești? Am încercat pe la restaurantele de pe marginea drumului. Cu mici excepții, și alea doar pe rutele străbătute intens de TIR-iști, din păcate se pierde mult timp. Am căutat împinge tava. Ei ce părere ai, sunt destul de puține, și o parte cu o servire de parcă trebuie să-ți plătească ei consumația. Uf!
   Am avut ocazia să pap niște chestii fantastice, adică gustoase, colorate, sățioase și corecte cu portofelul, în diferite stații  tip "PECO", dar ce să vezi, nu erau pe plaiurile mioritice. Ci prin țări, comparabile economic, ca Serbia sau Slovacia. Nu pun Polonia sau Croația în calcul, știu că veți spune că-s mai cu moț ăștia. Surpriză, un menu este asemănător, la preț, cu ce te poți hrăni pe coclaurile noastre, și colo și colo.
   Pe la noi, în special pe drumurile cu E (de la european nu de la e-uri, oricum sunt peste tot, e-urile) opresc prin stațiile, așa zise "PECO". Că-s neaoșe, sau de prin țări vecine, din țări de pe bătrânul continent sau de pe lângă Marea Caspică, ideea este că-i cu preparare-servire rapidă, și în multe locuri (adevarat, nu în toate) chiar ai parte de o curățenie exemplară (bravo celor care trudesc și totodată semn bun de civilizare-responsabilizare a călătorului mioritic). Din punctul meu de vedere, cei din estul apropiat sau mai îndepărtat, încep să câștige teren. De ce? Simplu, chiar încep să-ți gătească, nu se bazează doar pe congelate și conserve încălzite la microunde. Păpica ca păpica dar cafeaua, la cei de lângă Caspica... Eu cred că se poate face o afacere mult mai rentabilă, dacă omul de la tejghea nu va mai trebui să lucreze într-un mediu rigid, plin de sticlă și plastic. Acum ma oftic rău de tot, nu am poze (doar una) să vă arăt cum arată popasurile de prin țările enumerate mai sus. Dar, în curând pe micile ecrane. Cred că ai opri mai degrabă la o cârciumă construită din lemn (este una superbă la ieșirea din Rădăuți spre Suceava), cu mobilier din blăni de lemn și cu personal îmbrăcat în strai tradițional. Chestia cu straiul este valabilă și pentru stațiile tip "PECO" , în loc de tricourile roșii, galbene sau verzi, să găsești angajații în cămășuțe brodate cu motive din portul local. Ei, ce spui? Dacă în loc de nu știu ce prăjitură cu iz englezesc sau italienesc, să avem niște poale-n brâu, sau tocinei, sau papanași (ei , aici accept gogoși congelate, nu verbale) niște negrese sau plăcinte cu magiun sau cu gem de dovleac!? Îți place când cutreieri pe coclauri venetice și guști din nebuniile lor tradiționale? M-aș bucura să fim ROMÂNI tot anul!
   Baftă și drumuri bune!

 hai-hui prin Macedonia

 hai-hui prin Polonia 

  hai-hui prin Polonia

 hai-hui prin Slovacia

 hai-hui prin Țara Românească

hai-hui prin Țara Românească