O vitrină dulce

Vrei o viaţă bună? Sau o viaţă dulce? Cam grea alegerea, aşa-i? Bună nu înseamnă să te tăvăleşti în lovele, sau să recurgi la privaţiuni de ceva dulce pentru siluetă, dar atunci când îţi doreşti să sperii caloriile, se ştie despre ce vorbesc, adică animăluţele alea mici, micuţe, care îţi micşorează hainele, aşa că în astfel de perioade cam trebuie să stai departe de vitrinele colorate şi pline de nebunii dulci. Una din aceste vitrine, o găseşti în spatele tribunalului, pe linia de tramvai, cum se spune pe la noi, într-o locaţie care nu te va da pe spate sub nici o formă. O clădire veche, relativ mică şi anostă. Dar, urcă treptele şi propteşte-te în faţa vitrinii. Promit că vei avea nevoie de batistă, din cârpă sau hârtie, sigur vei avea nevoie. Propun aşa, mai întâi ghiftuieşte-te cu ceva zdravăn şi porneşte către vitrină cu portofelul chibzuit din timp. Cu poftele înfrânate o să stai doar vreo zece sau cinsprezece secunde. Prăjitură de casă? Sau clasică, de cofetărie? Ciocolată, frişcă sau fructe? Tort? Mic, mare, ciocolată, bezea, sau ce-ţi trece prin cap? Plăcintă? Cu ce să fie? Brânză dulce, spanac, carne, sau altă nebunie? Eu, recunosc, de fiecare dată fac o triadă. O nebunie de bezea cu vişine, o prăjitură ca de casă cu blat şi ciocolată, iar pentru închidere o plăcintă. E, la plăcintă, fac prin rotaţie. Ultima "încărcare" a fost cu brânză dulce şi stafide. E una din situaţiile când îmi pare rău că avem doar zece degete.
Baftă şi o viaţă bună şi dulce!