Istanbul Salad

Părerile sunt împărţite cam în două direcţii, că este mai avansat ca noi sau că te cam întorci în timp. E zic că este şi una şi alta. Dacă ajungi în zona de aeroport, România este undeva departe, dar, din păcate în urmă. Dacă mergi în zona Marelui Bazar, suntem mai bine, avem parte de un comerţ nu ştiu dacă mai civilizat, dar mai curat. Recomand ca înainte de a face o escapadă în acestă nebunie de oraş, să arunci un ochi prin documentare despre zona urbană, nu cea istorică, să afli despre regulile nescrise din trafic, să uiţi de localitatea ta în care ai putea să prinzi o logică şi nu în ultimul rând să dai un google translate pentru a înţelege câteva cuvinte. Un documentar sau un film din youtube îţi va încrucişa circumvoluţiunile, nu vei pricepe ioc cum draq într-o zonă seismică există blocuri de douăzeci de etaje sau mai mult. Realitaea îţi va bloca gândurile, cum au putut ăştia să se gândească la aşa amalgam de bloculeţe, străduţe, părculeţe, cofetării şi restaurante, trotuare cât pasul, hoteluri peste hoteluri, unele cât muntele iar altele nişte chichineţe, toate împletite între ele de-ţi rup ochii. Prin şi pe lângă astfel de clădiri, înghesuie şi vreo douăzeci de milioane de locuitori neaoşi, vreo cinci milioane de refugiaţi şi alte vreo cinci milioane de turişti, adică ţărişoara noastră şi jumătate, într-un singur oraş! Ca să fie o salată colorată, bagă şi vreun milion de miliarde de culori luminate, sclipitoare, fosforescente sau stroboscopice, care-ţi sfredelesc creierul prin ochişori din toate părţile, din şi de pe clădiri. Vrei mai mult? Pulsul o să-ţi spargă venele de ai inconştienţa, dar necesitatea, să te urci într-un taxi. Băi frăţie, în taxi trebuie să ai punga cu tine. Obligatoriu! Şi încă ceva, o chestie dţaia neagră de pus pe ochi ca să dormi profund. Am eu ceva ştiinţă de câţiva "sportivi" la volan, vă spun fără să exagerez, joacă la pitici pe lângă taximetriştii din Istanbul. Mall-uri? Nu eşti român adevărat dacă nu trânteşti uşa rotativă la vreunul. Aici ai de ales, de la MOI care-i tata mall-urilor, mall-uri normale, până la mall-uri outlet. Da, minuneazăte, că te vei minuna şi mai mult când vei descoperi outlet al producătorilor de alimente! Oamenii din magazine? Serviabili, ce-i mai tari (văzuţi până acum de mine) comercianţi, inclusiv din magazinele fiscalizate, unde fiecare cumpărătură este însoţită de bon. Chiar şi aici, îţi rotunjesc suma în minus. Habar n-am ce sistem fiscal au, dar nu te vor lăsa să pleci până nu-ţi vor zâmbi pentru tot neamul lor. Alta la mână, de zăboveşti ceva timp pe la ei prin magazin, ai şanse mari să te pricopseşti cu o ceaşcă de cafea sau ceai. De gustat? E regulă de bază, sunt zone unde te trag de mânecă ca să le verifici calitatea. La supermarket te întoci o ţâră în timp, aici ai pungile (încă) gratis. În Istanbul mai poţi face o salată, salată din prăjituri cu miere. Baclavale, cataifuri, pandişpanuri şi foitaje însiropate şi îndopate cu toate bunătăţurile şi nebuniile pământului. Despre transportul public... n-am urcat în tramvai, autobuz sau să cobor la metrou. Ştiţi cum arată tramvaiul în Bucureşti la oră de vârf? Sardele peste sardele. Nu, mulţumesc! Dar dacă vrei să mergi cu taxiul la oră de vârf, recomand uşurare din timp şi o sticluţă cu apă, că ai toate şansele să stai în trafic de te mumifici. Recorduri: trei kilometri în patruzeci şi cinci de minute şi şaisprezece kilometri în două ore şi cinci minute! Iar la viteză de top, o sută douăzeci pe o stradă cu limită de cinzeci, într-un Fiat Albea!  Adică o intrare în Bucureşti dinspre Băneasa, Luni dimineaţa multiplicată de vreo patru sau cinci ori. Să mai spună careva că e haos la noi! O treabă despre mândrie naţională: oriunde întorci capul, zăreşti steagul Turciei fluturând pe un catarg sau clădire şi imaginea înfăptuitorului Turciei moderne. Cu toate astea, merită cu varf şi îndesat o plimbare prin modernul Bizanţ, despre care vă voi mai povesti în curând.
Baftă şi relaxare!