Ce-ţi doreşti?

Sănătate. Cu asta începem mereu, şi pe bună dreptate, dacă o ai, faci mai multe.
Fericire. Păi asta şi-o cam face fiecare după putinţă şi ştiinţă.
Baftă. Sau noroc, sau şansă, sau bulan, sau cum vrei să o botezi. Asta e cam la fel, ce faci înainte de a trebui să ai parte de ea, că altfel trebuie să "pice para mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă".
Minte. Sau înţelepciune. Sau chibzuială. Sau... mai spune şi tu alt sinonim. Cred că asta este foarte importantă, de unde şi vorba din bătrâni "dă-i românului mintea de pe urmă!". Sau alta, "unde nu-i cap, vai de picioare" sau mai în argou "de nu beleşti ochii, beleşti cocarul". Toate te duc la minte, la gândire, la cumpănire. Eu aş cam potrivi-o după, poate chiar înainte de sănătate, că, dacă-i minte suficientă, apoi poţi să-ţi faci şi niscaiva fericire, iar de baftă s-ar putea să nu prea mai ai nevoie.
Aşa că, hai să respiram un pic, aşa mai adanc, şi apoi să ne aruncam în dorinţe dintr-o răsuflare.
Un an nou chibzuit, cu sănătate şi veselie, cu familie şi prieteni, plin de succese nebănuite, călătorii bucuroase şi nepregătite, nisipul să te gâdile, zăpada să te răcorească, la anul şi la mulţi ani!

PS
Să nu te aud de loterie, merţane şi palate!

M-am săturat de "iadul alb"

An de an, mă enervez la prima nisoare mai abundentă. De ce draq trebuie să văd mereu la televizor cât de incompetenţi sunt primarii, prefecţii şi guvernanţii? Ăştia, pe lângă faptul că sunt escroci, leneşi şi plagiatori, mai sunt şi limitaţi. De ce draq nu întorc în favoarea lor şi în beneficiul nostru, toată nisoarea, tot deranjul ăsta dat de viscol. Să spună aşa: dragilor, ca să scăpăm de blocaje prin nămeţi, să vă desfăşuraţi cu cu drag pe şoselele patriei, să vă cheltuiţi banii pe benzină şi motorină, să aibă hotelierii şi cârciumarii clienţi în plină iarna, trebuie să plantăm vegetaţie în trei trepte, peste tot ce se numeşte şi se găseşte margine de drum în plin câmp şi are risc de înzăpezire. Adică perdele forestiere. Punct. Asta înseamnă bănuţi băgaţi în curul unor firme pentru a planta nişte arbuşti şi două tipuri de pomişori, alţi bani cheltuiţi pe ceva expropieri şi cireaşa de pe tort, anual să toace biştari cu nemiluita pentru întreţinerea acestor zone de vegetaţie. Una peste alta, chestia asta ar mai genera şi ceva locuri de muncă şi habitat pentru insecte, păsărele şi mici mamifere. Hai gata cu zăluzii ăştia,  m-am mai răcorit. De data asta.
Baftă, să aveţi parte de edili nu de debili!

  

Micdepranz reloaded

Originalul este cel mai bun. Chestia asta este decretată de mult timp, acceptată de foarte mulţi şi potrivită pentru foarte multe lucruri. La mâncare, nu prea cred că se potriveşte, şi asta, mai precis, în funcţie de imaginaţia, lenea şi dispoziţia fiecăruia. Azi m-am trezit devreme, tocmai bine pentru un mic dejun garnisit cu tot ce-i trebuie, numai că am avut ceva în plus faţă de ziua precedentă, şi anume lene. Pe bună dreptate i se spune din străbuni că este mare cucoană. Dar mare rău, al draq de mare, atât de mare că abia m-am ridicat după cafea. În fine, după una stacană de cafea, presă şi ceva animare a încheieturilor, am purces către bucătărie ca să-mi potolesc simfonia stomacală şi blurarea vizuală. Mai întâi, am scotocit după legume, apoi după o tigaie mai pântecoasă, a urmat ceva care să aibe grăsime şi la sfârşit mi-am aruncat ochii în cutia de mirodenii. O ceapă mică şi trei căţei de usturoi, au pornit la drum prin tigaia încinsă, însoţiţi de vreo două linguri de ulei din măsline, sare de mare şi piper tare pişcăcios. Aparte, am tăiat ardei căpiat roşu, d'ăla rotofei verde pal, puţin porumb prefiert, câteva roşii cherry înjumătăţite şi costiţă afumată. Costiţa a sărit prima în tigaie, lângă ceapă şi usturoi, urmată imediat de restul legumelor. La sfârşit am presărat niscaiva busuioc, din păcate d'ăla uscat, iar totul a fost pus la relaxare într-o farfurie ce găzduia deja brânză telemea dezmierdată de piperul multicolor. Ca să fie un carcalete suprem, am mai adăugat pătrunjel tocat şi câteva crutoane făcute din pâine de secară. Ca să vezi, foamea este întotdeauna mai presus ca lenea.
Baftă şi dezmorţire aromată!

Micdeprânz

La prima oră, s-a potrivit de minune o cafea. Mai precis, o cană de cafea. După o zi cu un prânz, care a depăşit titlul de consistent, udat cu ceva rachiu şi vin roşu, a urmat o seară garnisită cu un desert fructat, înmuiat într-o licoare canadiană. Aşadar, zorile m-au găsit în faţa unei căni cu cafea aburindă. După ce mi-am aruncat ochii prin presă şi m-am dezmorţit oleacă, stomăcelul a început să-mi cânte, nu tocmai suav. Arunc ochii pe ceas, şi fug la bucătărie. Nefiind o oră matinală, am potrivit de minune un cârnat tradiţional, tăiat pe jumătate de-a lungul şi apoi porţionat în bucăţele mici de-o înghiţitură, şi lăsat la sfârâit în tigaie. Mintenaş am tăiat juma' de ardei şi patru roşii cherry aromate. Tăvălite în tigaie, potrivite cu un praf de piper, ceva sare de mare şi oregano, apoi totul răsturnat într-o farfurie tapisată cu caş bucovinean şi piper multicolor, am zăpăcit un traznit micdeprânz . Sau brunch, sau cum vrei să-i spui.
Baftă şi distracţie!

PS
A mai urmat o cană cu cafea aromată.

Călător

Să călătoreşti. E modul cel mai plăcut să înveţi istorie şi geografie, să-ţi cunoşti ţara şi originile. Să-ţi cunoşti vecinii, să ai habar de lumea în care trăieşti, să-ţi potoleşti setea de cunoaştere. Rămâi curios. Pe drumuri, şosele, poteci, trotuare şi în pieţe. Prin bordeie, căsuţe, conace, cetăţi şi palate. Pe lacuri, râuri, mări şi oceane. Cu pingeaua, rolele sau bicicleta, maşina, vaporul, trenul sau avionul, Babilonul modern îl poţi descoperi oriunde te poartă paşii, aproape sau departe de casă. În cartierul tău, în oraşul tău, în ţara ta, în lumea ta şi a mea, putem să conştietizăm bogăţia în care trăim.
Baftă şi o viaţă călătoare!
https://www.youtube.com/watch?v=U3SjOCCS9ng
PS
Până să termin filmuleţul, s-a deschis pofta de a-mi pierde paşii prin Asia de Sud Continentala, aşa, un pic de Thailanda şi Vietnam.