Târgu Jiu, artă şi istorie.

Sunt un norocos, am putut observa vechiul târg atât ca turist cât şi cu treburile de zi cu zi. Normal că-l vezi cu alţi ochi, dar, suprapunând ideile înfiripate şi ghemuite în străfundurile minţii, vei descoperi un orăşel cu alt ritm al vieţii contemporane. Mai vesel şi mai relaxat în comparaţie cu alte orăşele de provincie. Aici, ori ajungi chemat de curiozitatea legată de esenţa lui Brâncuşi, ori călător doritor de cărărui de munte mai mult sau mai puţin străbătute motorizat sau cu pingeaua. Indiferent de ocazie, oferă-ţi clipe de repaus şi inspiră arta expusă în parcuri, atinge, mângâie cu privirea fiecare colţişor, fiecare unduire a liniilor voluptoase transpuse din străfundurile naturii şi întipărite în memoria mineralului. O zi însorită este căutata mai ades, dar într-o zi tomnatică, uşor tânguitoare, îţi va da prilejul să exişti, să meditezi, departe de larma turiştilor vârâţi în trening lucios asortat la pantofi cu toc. Poţi citi multe cărţi, reviste sau broşuri, despre parcurile aranjate în jurul ideilor transpuse de inspiratul creator, parcuri uimitor de curate, cu alei străjuite de băncuţe dedicate odihnei melancolice, despre conacele în stil Brâncovenesc, proaspăt renovate, dar mai multe poţi simţi legănâdu-ţi paşii însoţit de un memorator de imagini. Fă-ţi un mic hatâr, ia-ţi de mână jumătatea şi urmaşii (dacă eşti blagoslovit) şi îmbogăţeşte-te sufleteşte. Hai la târg, la Târgu Jiu!
Baftă şi relaxare!

Dreptul de "jmecher"

În trafic ai parte de o lume pestriţă, şi la propriu şi la figurat. Maşini de toate naţiile, de la cele comune româneşti, nemţeşti, italiene, coreene, japoneze până la dulapurile englezeşti şi americane. Colorate în fel şi chip, de la cele neutre ca de înmormântare până la cele fistichii, vesele sau în culori de-ţi violează irisul şi-ţi netezesc creierul de te podidesc lacrimile instantaneu. Aşa sunt şi şoferii, de la cei timizi, chiar exagerat de prudenţi, la cei normali cu o conduită lejeră şi politicoasă (cam puţini ce-i adevărat) până la cei haotici, stresaţi şi stresanţi. Bomboana pe tort, sunt ce-i cu drept de "jmecher" cocalar, proprietari de flatulenţe în loc de idei, şi masă fecală în loc de creier, pentru ei, semnele de circulaţie sunt ornamente pentru pomul de crăciun, culoarea roşie de la semafor reprezintă culoarea fraierilor, iar locurile de parcare atribuite persoanelor cu dizabilităţi sunt domeniul privat moştenire de la maicăsa şi taicăsu. Măi frate, oriunde te învârţi în ţara asta, îi găseşti fără mare pierdere de timp. Dai o fugă la supermarket, de îndată poţi face vreo doua-trei poze cu uţupani de doi lei. La mall, aici e distracţie la maxim, să te ţină bateria, că ai zeci de gherţoi, cu tancuri sau cu rable, toţi fac cu boltă pe bunul simţ al celorlalţi şi pe nevoile unora.
Aşa că, hai să-i facem de ruşine:

fără cuvinte...

Baftă şi respect!

Gândul liniştii şi al speranţei.

Mă încearcă un gând de linişte, de speranţă, chiar de împlinire. În urmă cu trei săptămâni ştiam că speranţa mea va fi năruită încă din primul tur. Doamna Macovei avea susţinere puternică în on line, şi atât. Am insistat şi m-am întristat. Cetăţeanul a crezut mai mult în televizor. Păcat. Am vrut să văd dacă am ce cumpâni pentru turul doi. N-am avut, a fost simplu ca "Bună ziua!", am ales dintr-o zvâcnire, am plusat, am crezut în ceea ce părea o utopie. La nivel declarativ mulţi doreau schimbarea, dar, privind în ochii lor, citeai neîncrederea, frica de furt, frica de "dă-o draqu, iară-şi au facut-o lată". Pic cu pic, vorbă cu vorbă, lumea a înţeles că-i posibil, ce-i adevărat că a contat şi fiecare greşeală a roşilor. Nu ştiu pentru ce, cu ce gând, a fost făcut fiecare vot către Klaus W. Johannis.
Poate pentru că:
- minciuna putea fi legiferată
- copy-paste putea deveni o activitate de prestigiu a fiecărui biped cu tupeu
- la televizor ar fi devenit o banalitate să înjuri şi să faci şpagatul "în direct"
- am fi mers pe autostradă spre Transilvania şi Moldova, undeva prin 2100
- lumea este speriată de "cel puţin 100 000 noi locuri de muncă în 2014"
- fiecare prostie văzută de populaţia frământată de grija zilei de mâine, politicienii ar fi prezenta-o ca o mare realizare
-  să iei la mişto autorităţile statului ar fi devenit ceva banal şi normal
- furtul ar fi devenit probă olimpică pentru politicieni
- bătrânii şi bolnavii au devenit cobai pentru Ministerul Sănătăţii
- şcoala a devenit frecţie la picior de lemn
- viaţa în România a început să semene a documentar despre supravieţuire
- pâinea, cartoful şi fasolea au devenit alimente de bază
- moda pentru mulţi înseamnă "Ce a băgat la 38?"
- muşchiul file devine delicatesă
- pentru majoritatea covârşitoare, trecerea graniţei înseamnă mersul la spart pietre, înăsprit  mâini pe câmpuri sau spălat vase, bude şi moşi la cur.
- banii, munca, sacrificiul celor de mai sus, sunt luate în balon, în glumă, în batjocură
- politicienii sug cu nesaţ banii tuturor, legal şi ilegal
- bă, îhî, mda, fă şi alte manifestari bâlbâite şi scuipate cu otravă, pot deveni salutări de întâlnire
dar, în special, pentru că:
- ROMÂNUL începea să devină mâncător de pomeni electorale
- ROMÂNUL tânăr e în pericol să devină cocalar
- ROMÂNUL începe să devină trântor, plătit să spargă seminţe în faţa porţii sau la scara blocului
- ROMÂNUL începea să fie traficat pe bandă rulantă în interesul baronilor locali
- ROMÂNULUI neascultător i se bagă pumnul în gură
şi atunci,
- ROMÂNUL A DESCHIS OCHII
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ GÂNDEASCĂ
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ VISEZE, SĂ SPERE
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ-ŞI CEARĂ DREPTURILE
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ DEVINĂ RESPONSABIL
acum trebuie ca
- NOI SĂ ZÂMBIM
- NOI SĂ NE UITĂM ÂN OCHII CEILUILAT FĂRĂ SĂ FIM MITOMANI
- NOI SĂ MERGEM MAI DEPARTE
- NOI SĂ MUNCIM MAI BINE
- NOI SĂ IUBIM DIN NOU ISTORIA
Nu va curge lapte şi miere, dar cu o gândire articulată, cu acţiuni pragmatice şi onestitate în simţire şi manifestare, vom putea redeveni mândri de NOI, mândri de ROMÂNIA, demni în faţa lumii, astfel vom regăsi drumul către mai bine, către un viitor plin de speranţă, vom vieţui mai liniştiţi.
Acum, pun capul pe pernă mai senin, cu speranţă renăscută pentru picii noştri.
Baftă, linişte şi speranţă!
PS
Doamne fereşte ca visele să fie spulberate. ROMÂNUL nu uită!

Suntem hoţi, leneşi şi inconştienţi?

Stau strâmb şi mă întreb drept. Nu iese. Mă aşez drept şi încerc să mă întreb strâmb. Da, aşa iese. Aşa, gândind strâmb, îmi pot crea un model în viaţă, un model mirific pentru hoţi şi leneşi. Modelul impresionant de machiavelic, procuror obscur, avansat la stadiul de candidat ortodox român pentru postul de preşedinde al Românilor. Post, plătit cu vârf şi îndesat de toată naţia, mai precis, de cei corecţi, de oamenii cinstiţi, care se îmbulzesc la plătit taxe şi impozite din prima zi a anului. Tot iei, în majoritate pensionari, sunt speriaţi de tăvălugul mediatic cretinoid şi infam al partidului roşu, mare în popularitate naivă şi imens în nimicnicie grosolană şi suburbană. Mă gândesc drept, stând strâmb, de ce să-l iei de model pe microscopicul Titulescu? Păi, dacă n-ai chef de muncă, ci doar de spart seminţe în faţa blocului şi chiorâre toata ziua la zdrenţe chiloţare pe sticlă manipulatoare, sau chef de spart ocaua, şi aşa mică, fără să transpiri nici o picătură, să ciordeşti o ciovârstă, cât de mică de la gura celui care transpiră pe bune pentru un boţ de pâine. Păi, cam da, i-ai cam pupa şi moaştele, i-ai sfinţi tot ADN-ul, i-ai ridica în slăvi fiecare clipire, fiecare rânjet, fiecare batjocură la adresa naivilor care-şi frâng degetele de grija zilei de mâine. Chiar sunt aşa de mulţi hoţi şi leneşi în ţărişoara asta superbă? Chiar sunt aşa de mulţi fraieri, fraieri orbi în judecată, care nu văd mai departe, în viitor, pentru copiii şi nepoţii lor? O privire, doar una, în jurul tău, tu hoţule, tu leneşule şi tu fraiere, şi mai ales tu... nepăsătorule. Ştiu că hoţul şi leneşul n-o să citească, dar mor de oftică pe cel scuturat, care-şi plăteşte obolul în fiecare lună, în fiecare an, şi apoi dă cu piciorul în şansă, aşa cum dai cu piciorul într-o pietricică pe marginea trotuarului. Tu? Tu ce faci?
Baftă şi lucidate!

Incultura naşte sărăcie.

Mânuieşti asul de treflă, vorbele ţi se poticnesc în vârful limbii. Mânuieşti asul de treflă, sinonimele pentru tine nu există, doar pleonasme. Mânuiesti asul de treflă, vei fi iubit de o piţipoancă. Mânuieşti asul de treflă, orizontul tău va fi: îîî, ăăă, îhî, deci, nu că, şi alţi paraziţi verbali. Mânuieşti asul de treflă, nu vezi coerent viitorul copiilor tăi. Mânuieşti asul de treflă, posibil vei trăi în roşu. Mânuieşti asul de treflă, vei aştepta pomeni electorale. Mânuieşti asul de treflă, vei grohăi la văzul unei cărţi. Mânuieşti asul de treflă, vei fi o zi rege şi în rest... sclav. Mânuieşti asul de treflă, oamenii vor simţi duhoare. Mânuieşti asul de treflă, vei sta cu bale în colţul gurii la colţ de stradă.  

Citeşti o carte, cunoşti. Citeşti o carte, afli despre lumea din jur. Citeşti o carte, poţi vorbi coerent. Citeşti o carte, poţi face glume savuroase. Citeşti o carte, şti să te faci ascultat. Citeşti o carte, poţi romanţa sub clar de lună. Citeşti o carte, poţi discuta fervent şi variat cu prietenii de la sport. Citeşti o carte, poţi argumenta. Citeşti o carte, poţi profesa. Citeşti o carte, poţi arăta un drum copilului. Citeşti o carte, poţi alege inteligent. Citeşti o carte, poţi progresa. Citeşti o carte, ai orizonturi largi. Citeşti o carte, poţi visa aievea. Citeşti o carte, poţi trăi visele. Citeşti o carte, poţi ajuta. Citeşti o carte, poţi trăi mai liniştit de sine. Citeşti o carte, poţi îmbătrâni mai înţelept. Citeşti o carte, lumea va simţi plăcere. Citeşti o carte, poţi lăsa şi altora un colţ de stradă luminos şi verde. Citeşte asul de treflă la tabinet, la jocurile copilăriei, citeşte o/dintr-o carte în fiecare repaos, vei fi mai senin, mai comunicativ, mai optimist, mai plin de reuşită, mai atent la alegeri şi sigur nu vei mai fi sărac în suflet. 

Baftă şi lectură plăcută!

PS

Omule, poţi începe cu etichetele de pe produs, o integramă sau un rebus, la cafea sau ceai, savurează un vin alături de o carte. Altă textură, alt miros, altă trăire. Altă opţiune, una bine aleasă.