Se poate până la capăt? DA, se poate!

Nu ştiu cum, dar ştiu că DA. Se poate până la capăt.
Eram enervat de ceea ce se întâmpla, nu puteai să circuli pe această porţiune de trotuar, s-a asfaltat şi degeaba. Trebuia să priveşti atent după maşini, apoi să bagi un sprint pe asfalt, cam de vreo zece metri şi să ţopăi iarăşi pe trotuar în claxoane stridente şi amabilităţi de şofer cocalar. Doream să zic cocalar cu un neuron, sau cocalar tembel, sau cocalar prost, dar tot cu un pleonasm mă alegeam.
Mai târziu, mai cu forcepsul, dar a ieşit, ideea s-a născut şi a prins contur, chiar s-a materializat într-o reuşită. Ras, tuns şi frezat. Acum avem un trotuar aerisit, loc suficient să treacă om pe lângă persoană, cetăţean pe lângă republican şi turmentat pe lângă stâlp şi gard.
Baftă şi trotuare pentru toată lumea!

Sfântul Cablu

Cu ceva vreme în urmă, un concetăţean îşi revărsa năduful pe edilii noştri, că nu fac nimc pentru oraş, trec anii şi mandatele aiurea-n tramvai. Nu ai unde să te plimbi, să te recreezi, imaginea oraşului este una cam gri şi deloc ordonată. Primul impuls a fost să-l contrazic. Să-i spun că avem parcul de la Bucov, da, dar nu este în Ploieşti. Să-i spun că avem parcul de la Sala Sporturilor, da, dar este cam mic, în special vara. Să-i spun că avem parcul dintre Caraiman şi Catedrală, da, dar cam periculos. Periculos pentru ce-i mici care vor să bată mingea. Să-i spun că avem parcul "Dero", da, dar este şi mai mic, infim pe lângă cel din Vest. Bine, dar în mijlocul urbei? Avem un pietonal, mic spre minuscul cu juma' de terasă vara, cinci bănci şi mini vegetaţie. Iar vara, în mijlocul zilei... nici o bucăţică de umbră. Dădeam o idee cu steagurile, pe aleea de la teatru, sau dacă nu, ceva busturi cu somităţile urbei, nu pentru umbră, pentru ochi, minte şi suflet. Câştigă şi sculptorii o pâine, iar fiecare găzar mai învaţă ceva istorie despre peticul de pământ pe care se zvârcoleşte zilnic pentru ziua de mâine. Poate cu ocazia asta mai aflăm şi despre oameni cu ceva coloană vertebrală şi cuvant drept. Mai avem şi zona de la LeMeVe spre gară, marele bulevard cu castani. Adevărat, cât de cât mai curat în comparaţie cu acum zece-cinsprezece ani. Cum ţi se pare? Suficient? Eu zic că-i cam puţin. Şi va părea şi mai puţin dacă în plimbare arunci privirea spre clădiri, pomi sau către albastrul cerului. Vei vedea, fără greşeală, cabluri. Cabluri, peste cabluri. Cabluri negre, cabluri şi mai negre, unul după altul şi unul peste altul, aliniate, înşirate, împletite, încurcate, de-a valma. Îţi violează ochii, îţi întunecă privirea şi-ţi strepezeste irisul. Ete, o clădire veche, frumoasă şi surâzătoare, dar nenorocitul cablu, o întristează, o împresoară de jur împrejur. Aici un pom, ar fi verde şi sănătos, dar este otrăvit de-un cablu. Aici, uite, o intersecţie largă, privelişte deschisă, dar nu, nu se poate, ai un cablu, ai zeci de cabluri. Parc, trotuar, intersecţie, alee, bulevard, străduţă, parcare, stâlp, pom, bloc, toate au un lucru în comun. Omniprezentul cablu. Cred că suntem Republica Cablu. Uf, mă scoate din sărite! Dacă tot se pun borduri, se sapă în continuu, parcă se tot cauta diplomele "Lenuţei codoi" sau al mai ştiu eu cărui tembel de politician, neam de nas mare din lemn. Bă-i primari troglodiţi, că nu doar la noi s-a inventat cablul atârnat, ci în toată ţara strănepoată a Daciei, mai faceţi un business pe bani publici şi îngropaţi cablurile, faceţi bani din şi cu tehnologie. Pariu că ve-ţi câştiga voturi.
Baftă şi să aveţi edil isteţ!

Toate-s bune şi frumoase!

Am fost la târg, la târg de fiare pe roţi. Am fost să-mi clătesc ochii, să văd ce naiba mai născocesc marii producători, cei de volum şi cei măreţi în calitate. Toate-s bune şi frumoase dacă ai loc de parcare. Dacă mergi de dimineaţă, după ce te cafeleşti, găseşti locuri berechet. Toate-s bune şi frumoase dacă-i soare şi frumos. Cine naiba a gândit târgul în mijloc de toamnă, în hale imense ce cu greu se încălzesc, colac peste pupăză, un vânt de-ţi crăpau urechile şi începeai să boceşti mai dihai ca la telenovele. Toate-s bune şi frumoase dacă vânzătorul îţi zâmbeşte. Eu asta n-am să o înţeleg, de ce mergi la târg, ca expozant-vânzător şi uiţi acasă sau birou, zâmbetul, cheia către client. Clar că ai parte, ca expozant-vânzător, de enşpemii de întrebări de la enşpemii de ciudaţi, şi cumpără poate unu singur, doar un amărât sau chiaun provincial pierdut în gânduri mii şi mii. Toate-s bune şi frumoase, dacă ai bani pentru ce-ţi pofteşte sufletul. Eu aş vrea un Volvo sau un Jaguar. Dar n-am marafeţi, aşa că mă uit lung, al naibii de lung. Toate-s bune şi frumoase, dacă ne-am socoti un pic. Una peste alta, am găsit una bună şi frumoasă pentru pofta inimii, una bună şi frumoasă pentru pofta minţii, şi una bună şi frumoasă pentru pofta parcărilor neaoşe.

Mică pe dinafară, mare pe dinăuntru!

Baftă, să ai una bună şi frumoasă!

Liniile încălzesc!

Da, liniile încălzesc. Încălzesc imaginaţia. Totul este legat de linie. Linie aici, linie pe margine, linie de contur. O vezi, e uşor curbată, ici şi colo pătrunsă de o strălucire, apoi dispare. Dispare cu tâlc, dispare cu întrebarea pe buze, dispare subtil, dispare ca să explodeze, să-ţi umple privirea, să-ţi încânte visurile.. să te lase mut.
Mama Natură a creat linii peste tot şi în toate cele. Linii drepte, frânte şi curbe. Liniile drepte sunt suple, te îndeamnă spre mai departe, spre viitor. Liniile frânte îţi pun creierul "pe moaţe" cu unghiuri ciudate, suprapuse şi răsucite în spaţiu. Liniile curbe... sunt liniile dorite de toţi. În special, la ce-i natural şi firesc. Dar... la ce-i artificial?
Baftă şi linii curbe în... garaj!

Două creioane şi o hârtie

Nu şiu cât de nostalgic e fiecare, dar evoacarea întâmplărilor din timpuri trecute, ale copilăriei, naşte emoţii puternice, trăiri autentice în care sunetele, imaginile şi mirosurile se regăsesc, se scot din cotloanele minţii şi plesnesc prezentul. Acum, rememorez mirosul hârtiei curate, băţoase ca o cămaşă apretată, hârtia de matematică cu pătrăţele mici, mici de tot şi mirosul inconfundabil al gumei de şters din capătul creionului mlădiu. Aseară, într-o discuţie despre dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor, ne-am pomenit că povestim cu patos despre jocurile copilăriei, jocuri care te ajută la dezvoltarea personală, conştient sau nu. Două creioane şi o hârtie, suficient pentru distracţie. Dacă ai timp de trândăveală, de cheltuit aiurea-n tramvai, în loc să-ţi toceşti buricele degetelor în taste sintetice şi stereotipe, de calculator sau telecomandă, nu-i mai bine să-ţi încerci, să-ţi exersezi imaginaţia într-un joc de GO pe hârtie? Sau un "fotbal geometric", dacă nu vrei "spânzurătoarea". Sau începi cu naivul "X şi 0", apoi un "avioanele" sau "războiul", sau ŢOMANAPT, dacă nu, un primar "pâinicile". Ei, ce spui? Tocmai vine frigul, ai caiet şi creioane?

http://jocuridincopilarie.ro/jocuri-de-interior/jocuri-pe-hartie/page/2/

http://castravet.com/jocuri-pe-bancile-scolii/

Baftă şi distracţie maximă!