luni, 19 octombrie 2015

Cu vara-n minte

         Slalom printre rafturi, branșe și gondole. Slalom printre oameni gălăgioși, slalom printre hostese și promoteri, slalom printre gânduri. Lista se odihnește pe măsuța din sufragerie. Eu împing de zor la căruț și în tandem la idei. Apă, legume, fructe, detergenți, brânzeturi și iepuri. Da, îmi dă ghes să fac ceva cu iepure. Slalom printre rafturi și oameni. Ia uite, creveți! Da vreau, da vreau, da vreau. Simt miros de apă multă și sărată, simt miros de nisip umed, simt miros de portocali, simt miros de Pil Pil, simt miros de Soare, simt miros de vânt mângâitor, simt...
            Patru căței de usturoi, tăiați mărunt, mărunt, doi ardei ca ăia iuți, dar îți spun că erau pârâți rău de tot, piper răzvrătit și sare de mare. Pe toate le-am așezat la rumenit într-o crăticioară în care bălteau câteva linguri de ulei din măsline. În altă crăticioară am pus la fiert ceva apă, rece de la robinet ca să nu mi se aplece, pentru paste colorate: galbene din grâu dur, verzi cu spanac și roșii că sunt cu... roșii. În altă crăticioară am pus apă la fiert pentru... creveți. Apoi, după ce am opărit creveții, preț de vreo zece sau cinsprezece secunde, că nu știu dacă număr corect, cu viteza potrivită, i-am plimbat câteva ture printre usturoiu auriu și la sfârșit i-am învelit cu pastele multicolore.
          Farfurie, paste și creveți. După câteva minute, doar farfurie. Așa am învățat de la bunica.
          Baftă și papă tot, ca să te faci mare!  

  PS
Vine vara, bine-mi pare!

duminică, 18 octombrie 2015

Legume-n paste

              ... sau paste-n legume. Aș putea spune că "asta-i întrebarea". De când orăcăim prima oară, ne dorim să băgăm ceva d'aele gurii în...gură. De foame, de plăcere sau de curiozitate. Oricare variantă este preferabilă mâncatului... cu forța. Ei bine, acum am vrut să-mi prepar ceva în fugă, să mănânc în fugă, să mă satur în fugă și să mă desfăt în fugă. În fugă... oarecum. Eram terminat precum o baterie chinezească.
               Venit acasă, în fugă, obosit de-mi tremurau gladiolele la fiecare pas, cu chef de potolit mațele, așa că am deschis pe rând ușile de la frigider și de la cămară, una câte una, și le-am închis rapid, una câte una, atât de iute încât Ben Johnson ar fi fost un leneș pe lângă mine.  Așa, în fugă, am pus mâna pe ceva spaghete din țara cizmei, o roșie babană, un ardei căpiat și unul galben (cam tras la față saracu'), o juma' de cățel de usturoi, doi ardei pârâți, ulei de măsline (tot din cizmă), sare de mare, piper zăpăcit și pastă de ardei... iute de-ți ies flăcări prin toate găurile. Într-o cratiță din inox, și aici este o mică poveste, m-am pus pe încins, rumenit și aromatizat, toate bucatele povestite mai devreme. În același timp, apa pentru paste începea să boscorodească de zor, tot într-o cratiță din inox. De ce inox? Smalț nu sare, așișderea nici teflonarea. În fine, după timpul prescris de către producător, adică vreo opt minute la număr, pastele erau pregătite să facă marele salt în cratița cu nebunii multicolore si aromate. Zis și făcut.
                 Se pare că atunci când gătești, te saturi doar cu mirosul. Cine, nu știu, că la mine nu se potrivește așa că se știe ce a urmat, halire în stil viteză, două porții la număr... cu pătrunjel.
                  Baftă și spor la cratiță!