Papanași

Îți plac dulciurile? Alea de cofetărie sau alea de casă? Mda, eu le împart în astea două categorii. Cel mai mult îmi plac cele de casă, au o altă savoare, simți munca depusă, la cele de cofetărie, inevitabil îmi zboară mintea la munca mecanizată și în special la năzbâtiile de conservanți, dar știu că au mult mai puține drăcii în comparație cu tâmpeniile din rafturile magazinelor, cunoști bine acele "delicatese" care rezistă la temperatură ambientală pe o perioadă de câteva luni. Fără cuvinte. Ei bine, vorbind despre delicatese cu destinația desert, eu sunt în stare de multă nebunie pentru o porție de plăcintă cu brânză și stafide sau pentru o porție zdravănă de papanași. Am cutreierat țara în lung și-n lat, în Nord și în Sud, în capitală și-n provincie, în orașe betonate și-n sate răsfirate, astfel am avut ocazia să văd fel de fel, și să gust nebănuite combinații de aluaturi și dulcețuri. Papanași mai rumeniți, mai pufoși sau mai uscați, mai cruzi sau mai arși, cu dulcețuri mai zeamă sau mai pastă, mai acrișoare sau dulci de-ți spărgeau dinții, sau cu smântână de-ti rupea lingurița sau dimpotrivă, îți băltea în farfurie, sau câte o porție mai șugubeață, care avea și înghețată. Fiecare cu imaginația, știința sau putirință lui. Pot spune, cu mâna pe inima, ca cei mai buni papanași "de comerț" i-am savurat pe îndelete, tocmai la Rădăuți, în dulcea Bucovină, într-un local unde chelnerița mă îmbia la o porție de friptură din orice lighioană aș pofti, iar eu i-am dat șah cu un prânz aranjat dintr-o porție de poale-n brâu și una de papanași. Pe post de fel principal, am devorat porția de poale-n brâu, apoi m-am destins și am luat la atac, tactic nu așa oricum, porția de papanași, i-am îmbăiat în dulceață și smântână și apoi i-am... Ce să mai, după o oră de condus, încă-mi gâdila valul palatin a combinație de gogoși pufoase înmuiate în smântână și dulceață de afine. Nebunie! E, acum să-ți zic că am dat de papanașii papanașilor, visul devoratorilor de papanași, dezmierdarea dezmierdărilor și nebunia nebuniilor din lumea gogoșilor cu smântână și dulceață acrișoară. Cum așa? Păi am fost prevenit că o să ajung și la o astfel de poveste, așa că am mers pe burtă și am tăcut, am așteptat să se îndeplinească, să văd și eu ce se poate face cu ce-ți este la îndemână prin gospodărie. Și ce să vezi, cu juma de kilogram brânză dulce, patru ouă de țară, vreo șase linguri de zahăr, ceva brânză sărată de vacă, undeva la o sută de grame, vanilie din două plicuri, niște coajă de lămâie, o linguriță de bicarbonat stins în zeamă de lămâie, și totul omogenizat și îngroșat cu făină, toate astea au ajutat la desăvârșirea papanașilor minune. Cam așa, cantitățile cu "vreo" sau "cam" deoarece sunt din ochi, nu din balanță sau cântar tehnologizat, și habar n-am de-i necesar. Ce știu , este că am măcelărit trei papanași, toți cu smântână păstoasă, dar doi cu dulceață de vișine de-ți amintea de bunicuțe hâtre iar un papanaș l-am devorat îmbăiat în dulceață de zmeură, vie ca o vară de munte. M-am oprit la trei, trei bucăți, nu că n-aș mai fi putut, dar tocmai ce mă reculeg după o indigestie tăvălitoare împletită cu super temperatură, provocată de niște ardei umpluși - ce oacheși erau în galantar. Dar, că mereu există câte un dar, Pepi, că ea este autoarea, pricinuitoarea, creatoarea de desfătare culinară, nu ne-a lăsat să purcedem către casă fără ceva în traistă... papanași demențiali.

Baftă și dedulcire nevinovată!  

PS

Pe langă muncă, prăjiturile de casă au și suflet, d'asta cred ca sunt mai savuroase.

 poale-n brau și papanași de Rădăuți

 papanași de Negrești Oaș

 papanși pe întuneric- tot la Rădăuți dar în altă cârciumă 

 papanaș învelit în smântână și dulceață de zmeură - made Pepi

 papanași învăluiți în smântână și dulceață de vișine - made Pepi

Paste în echilibru

Stau și mă uit tâmp când mi se spune că trebuie să fie cu gust echilibrat. Nici prea-prea dar nici foarte-foarte, nici prea mult dar nici prea puțin, așa, cât iei între degete, sau cam așa ceva. Băi! Cum dracu vine asta? Pe de altă parte, dacă sari gardul în cealaltă parte, prin rețete ferchezuite, trebuie să te reapuci de matematică, chimie și chiar fizică. Băi! Eu unul stau cam prost cu măsura, mai ales când vine vorba de ceva ce-mi place, aș topi tot, tot, tot! Dintr-o suflare! Acum, a trebuit să-mi ostoiesc dorul de mâncare, să-mi regenerez bateriile, așa că am pus mâna pe toate ușile disponibile, de frigider, de cămară sau de dulap. Surpriză, am o grămadă de nebunii de pus în farfurie, dar nu știu pe ce să pun mâna și ce să fac cu ele. Ba da, paste. Paste vârâte la fiert, usturoi, ceapă, roșii și ardei, au trecut pe rând la pariu cu cușitul. Ce crezi? Au pierdut toși și toate, au ajuns bucățele mici, mici, numai bune de încins în crăticioară cu câteva gâl-gâluri de ulei, vreo trei lingurițe de sos cu busioc, un praf de sare și unul de piper multicolor. Stai, nu mișca, nu respira, am mai pus măsline verzi feliate și un vânt (adiere, suflare, austru, ca să nu-ți zboare mintea-n colțuri bolnave) de semințe de chimen. Se pare că pastele trebuie așezate sub nebunia de adaos, sau invers, ingrediente peste paste în farfurie, eu, cu mintea hai-hui, le învârt și le amestec, le zemuiesc de le înnebunesc, până cred că sunt pătrunse de sos până în ultima moleculă de pastă. Parcă așa te pleznește altfel gustul în cerul gurii, îți învăluie limba și-ți îmbrățișează obrajii cu patos și delicatețe, se strecoară în toți porii ființei și-ți poartă mintea departe, departe. Unii încep să mormăie, alții gem de plăcere, iar câte unul rămâne mut. Băi ești diliu? Mut? Eu unul...
Baftă!

                                                          

Prispa

Canapeaua e deliciul pozitiei "sirena". Fotoliu te imbie la tolanitul marca "Al Bundi". Scaunul din prisma te trimte in pozitia "Hamangia". O "hamangia" moderna, cu spatele presand spatarul si picioarele intinse oblic, in jos pe dusumea sau in sus pe "dranita" adica pe balustrada neaosa. Canapeaua te lancezeste si-n prag de noapte si-n ridicarea Soarelui. Fotoliu te umfla-n balon cu drag, pe zi ce trece. Prispa? Prispa in prag de seara te invaluie, te strange dezmierdator in brate si-ti lungeste clipele spre vesnicie. Sunt multe cai de a evada din tumultul cotidian, dar alergarea nimicului in gand in fapt de seara, alergare anesteziata de un strop de vin sangeriu in consonanta cu valatuci de fum asezat, totul petrecut pe prispa, in tanguirea ploii strecurate printre frunze de nuc.
Iar dimineata? Prispa dimineata? Cand Soarele-ti gadila genele, si-ti alinta fata insotit de  aburul cafelei negre si isrisul iti este atintit intr-un curcubeu de trandafiri, care-s casa gazelor somnoroase, tot zbuciumul din lume se reduce la nimic, la zero, la... Esti tu si lumea vie asezata-n lung si-n lat, desavarsita-n prag de munte, cu flori si gaze, cu falnici pomi transformati in scene pentru orchestrele inaripate cu piste de alergat norii de bumbac. Prispa te adoarme, prispa te invie, prispa in colt de rai.
Bafta si relaxare!