duminică, 29 iunie 2014

Trei măsline

Ce pot discuta doi gurmanzi, departe de casă și cu ghionturi în mațe?
Despre cârciumi și mâncăruri? Corect, exact, precis și cum mai dorești. Pedalând de zor, prin Transilvania, departe de casă și cârciumile cunoscute, ne tot recomandam de zor, unul altuia, unde și ce să comanzi. Eu am votat pe primul loc Nabucco pentru vizitat (și Taxi Pizza pentru acasă) cum altfel, și abia aștept să-i calc pragul după necazul pățit de cârciumari, să vadă că nu sunt uitați de clienții casei. Dar Radu, se pare că-i bun cunoscător de ospețe aromate și sieste pe măsură, recomandă de zor trei măsline, adică Tres Olivos. Prima cârciumă o vei găsi aproape de Bulevardul Independenței. Cum o iei la picior pe lângă "LMV" spre gară, la statuia Radu Stanian cotești pe prima la dreapta și-i vei zări de îndată umbrele de la terasă. Cealalaltă locație este mai la înghesuială, pe Caragiale în apropiere de Omnia, lângă giratoriul cu Rudului. Deocamdată ne-am bucurat de locația din Rahovei. După vreo două ore de dat cu rolele, ne-am hotărât să vedem dacă laudele lui Radu sunt întemeiate. Terasa este suficient de spațioasă, poți sta la masă fără să ciuguli din farfuria vecinului, umbră din belșug și ochii încântați de florile din jardiniere. Parcă spre clădirea "mâncătorilor de bani" ar trebui ceva tuia sau iederă, ceva ce să-i pitească din calea ochilor și să-ți tihnească cafeluța. Localul propriu zis este o casă din perioada interbelică, plăcut renovată și mobilată căreia îi mai trebuie ceva, ceva ăn plus pentru a prinde izul de "hispanic". Păpica bună, nu peste așteptări ci mai degrabă aproape de așteptări. Puștiul, ca de obicei, a ras un șnițel cu piure (din cartofi adevărați), gustos ce să mai. Noi, pentru început, ne-am bucurat cu o porție de gazpacho, foarte aproape de cel făcut de Nico - venim, abia așteptăm să respirăm aerul de San Pedro. Nu la fel de zemos, dar bun, gustos, rece și revigorant. Apoi, Cătă a topit un somon cu legume la grătar. Peștele se știe, gustos și sănătos, dar cam bronzat, astfel răpindu-i din savoare.
 Eu m-am luptat cu o porție de ravioli al forno, înecate în cașcaval și sos de tomate aromat.
La sfârșit, o înghețată de vanilie pe cinste. Era pentru Rareș, dar burtica lui este mult mai puțin primitoare comparativ cu a mea. Așa că... se știe...linguriță după linguriță, am ras și înghețata. Cică este indicat dacă vrei sa dai burtica jos. Ce spui, de acord?
Concluzia? Nu e de lepădat, e de vizitat și de înfruptat din bucate, și la prețuri potrivite.
Baftă și mâncăruri savuroase!

duminică, 22 iunie 2014

Desene la "foc automat"

Fascinație.
Cred că ăsta este cuvântul potrivit. Imagini bogat desenate, în mișcare armonioasă sau în viteză amețitoare, animăluțe, omuleți, plante, planete și mașinuțe, tot ce vrei și nu crezi, închipuite sau aievea.
Minunata Mihaela
, haioșii Miaunel și Bălănel
sau inteligentul Omuleț al lui Gopo
, trăsniții Tom și Jerry
, Lolek și Bolek desene pline de pilde
, neobositul lup din Ну, Погоди! (Nu pagadi! cu lupul și iepurașul făuriți de "fratele cel mare din rasarit"),
 ursuzul rățoi Donald,
 șoricelul sfătos Mickey Mouse
, neaînfricatul marinar Popeye
, ciocănitoarea buclucașă Woody
, ultra-mega zăpăcitul Bugs Bunny
 sau ingenioasa Panteră Roz
 și alți eroi pitorești, toți ne-au făcut să râdem cu lacrimi, ne-au colorat și înveselit copilăria naivă și lipsită de griji. Anii au trecut, televizorul a scăpat de corsetul gri și obtuz, iar ecranul ne-a dezvăluit alte povești nemuritoare cu eroi încântători: Zorro
, Sandy Bell
, Țestoasele Ninja
, Captain Planet
, Cartea Cărților
, Johnny Bravo
 sau Beavis and Butthead
, Scooby Doo
 nu mai povestim despre reeditările digitalizate la Superman
, Ben Ten
, Spiderman
 sau Liga Dreptății
Copii am fost, copii vom rămâne, vom râde mereu, imaginația va zburda iar suflete se vor reîmprospăta.
Baftă și imaginație bogată!

luni, 16 iunie 2014

Transfăgărășan

E ca prima dragoste. Nu-l vei uita niciodată. Acum a fost a treia oară când l-am străbătut, și de fiecare dată dinspre Cârțișoara către Curtea de Argeș, dar de fiecare dată a fost diferit.
Prima dată, eram tineri, zurbagii și cu grijile mai mult pe lângă noi. Nu-i așa că-i tare frumoasă inocența, încrederea și energia dată de vârsta fragedă? Prima dată am organizat o escapadă de weekend cu finii Dan și Anca. Am îndesat într-un Tico -știe fiecare vorba: Tico, Tico mă uimești - cort, genți, pături, tigăi și castroane, bax de bere și bidoane de benzină, ce să mai... Ne lipsea un cățel legat cu lanțul, de bara din spate, și era totul ca în poveste. Aveam doar o hartă la îndemână cu mănăstirile din țară, nu prea exactă în trasarea drumurilor, dar știam prin ce localități trebuia să trecem în periplul programat. Am ajuns cum am pornit, cu peripeții de neuitat. Prima noapte a trecut toată apa din râu prin urechile lui Dan, a doua zi fetele au avut sentimente de "iubire nemărginită" la adresa mea. Ce să-i faci, sunt niște curbe superbe, și dacă ești la volan... Nu-i bai, au dat proteine pomișorilor. A doua noapte a pățit-o Anca, dacă unui căluț îi plăcea iarba de lângă cort, pe partea ei.
A doua oară, chiar anul trecut, maturi fiind și cu obligații, am considerat că este cel mai nimerit să facem un weekend de pomină. Cum piciul nostru era în "delegație" la San Pedro, se bronza și se distra de zor cu unchiu și bunica, hai să dăm și noi o raită cu nașii prin țară. Pe unde? Și Transalpina și Transfăgărășanul în același drum, același weekend. Ce, n-are unde să meargă Alex și Ana. Desigur, au bunici iubitori. Rezolvat și plecat la drum. Da, dar cazarea? Lasă frățică, găsim una doua în Sibiul ală, e cel mai tare la cazări. Țeapă, de la Săliște până la Veștem n-am găsit cameră liberă. Hotel, motel, pensiune, ce vrei tu, toate erau rezervate, unele și de doua, trei săptămâni. Cu noroc, da noroc chior am găsit două camere la Fântânița Haiducului. Să te cazezi acolo, doar dacă ai un dor neostoit de "Epoca de Aur". Camerele sunt... mici, micuțe, cu un mobilier din prima șarjă făcută pentru era postdecembristă și mocheta parcă era șparlită de la hotel Jiul din Craiova când a fost dezafectat. Și prețul? Pe măsură! Dar invers proporțional cu condițiile din cameră. În schimb, la micul dejun sau cină, ești alintat pe cinste. Recuperează bine la impresia artistică. Și dacă ești doritor de bunătățuri pentru acasă, vezi că jos, lângă scările de la intrare este un mic magazin cu suveniruri de bucătărie. Slană, șuncă, cârnați, mezel și fel de fel.
A treia oară, adică în acest weekend de poveste, am plecat dis de dimineață din Sibiu, odihniți, cafeliți și hidratați, direct către Cârțișoara. De la distanță, i-am arătat puștiului, munții semeți în zare. "Uite, pe acolo, pe sus vom trece noi". Fermecat, a putut scoate doar un "muauuu". Nerăbdarea i se citea pe chip, și într-un fel nedumerirea, cum o să ajungem acolo. În câteva minute a dat startul la: dar când se răcește afară? dar cât mai avem? dar când dispar pomii? dar și dar și dar.
Prima surpriză: liber, dar liber nu glumă.
Prima oprire, câteva instantanee pentru amintirea urcatului

Ne-am lămurit imediat care este motivul libertății rutiere: oficial șoseaua era închisă! Doamne ajută, și hai mai departe!
Este o încântare să poți șerpui în voie printr-un peisaj mirific, cu geamurile coborâte la mașină. Mi-aș fi dorit una cabrio!
Bâlea cascadă, apă rece, rece ca gheața!
Aici primăvară, sus sfârșit de iarnă.
Primăvara a trimis vestitori.
Om de zăpadă? Poate peste șase luni!
Lecția de...tras cu praștia!
De ce era drumul închis?
Bâlea lac, încă o dovadă că iarna fuge, fuge.
Temerari, nu glumă, și cu zum la maxim!
Marele șarpe, sub picioarele noastre.
Pe partea sudică, spectacolul scade din amploare, dar muntele rămâne cu același aer de măreție, trufaș dar și ocrotitor, veșnic păzitor al neamului Dacic.
La baraj ne-a surprins o furtună demnă de filme apocaliptice. Abia puteam respira din cauza vântului dezlănțuit și a prafului care ne biciuia fără milă. O privire în viteză, două clic-uri și fugi la adăpost. Tunete și fulgere, apă și gheață, țipete și claxoane nebune.




Pentru o comparație pertinentă, realizați traversarea Carpaților Meridionali de la sud spre nord pe Transalpina și invers pe Transfăgărășan. Fiecare este unic, iar spectacolul se desfășoară diferit.
Baftă și vreme bună!

sâmbătă, 14 iunie 2014

Sibiu

Sibiu. E suficient să zici "Sibiu" și mintea fiecăruia pleacă la colindat. Sibiul te așteaptă mereu cu brațele deschise, îți oferă culcuș peste noapte și te îmbie la o plimbare relaxantă în centrul vechi, prin piețe cu iz amestecat. Ici și colo cu părți foarte vechi și prăfuite, iar la doi pași vei găsi locuri curate, reabilitate cu gust sau chiar mici taverne cu iz puternic de intimitate. Pentru noi, va rămâne orașul idilic, orașul începutului de poveste, orașul în care am "evadat" în "săptăluna" de miere. De aceea, va rămâne plăcerea noastră, egoistă poate, de a respira în familie aerul plin de amintiri și dătător de energie pentru viitor. Acum, laolaltă cu prichindelul, împărțim și adunăm întreit, toate bucuriile lăuntrice. Am poposit la o gazdă cum rar îți este dat să întâlnești: Santa Maria. Aici ai ocazia să faci lecții de geografie cu fiecare pas petrecut pe holurile sau prin odăile de odihna.

Imaginația îți va zburda, te va purta din călduroasa Africă până în nordul înghețat printre aisberguri moțate. Te asigur, este de ajuns o singură noapte și vei reveni cu prima ocazie în acest loc de răsfăț. Noi, mai întâi, am aruncat bagajele în camera și ne-am vârât pe rând sub jetul de apă purificator apoi, în haine curate, ne-am suit într-o caleașcă motorizată, spre centrul vechi. Un punct bun de plecare este Palatul Habermann, și începi sa pui pas după pas tot înainte pe Nicolae Bălcescu. Drumul pavat îți va așterne în față, terasă după terasă și lume viu colorată.



Am fost foarte norocoși, era în plină desfășurare Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Din loc în loc prindeai în plină desfășurare câte o trupă de artiști italieni, sau deodată se făcea loc pentru câte un mim sau erai surprins de larma unei trupe de dansatori brazilieni, iar în Piața Mare găseai un loc dedicat trupelor de teatru stradal.



 

Printre momentele de delectare culturală, am preferat să ne răcorim cu înghețată
Să fim șugubeți 
să admirăm mașinării readuse la viață
sau o priveliște panoramică de pe Podul Minciunilor
un colț cochet
ceramică vie
dar și păpică într-un loc cu trăiri controversate, ambalaj fain, papa gustos dar personal demn de dus la podul cu pricina

dar și o trăznaie cu mesaj corect și concret
alei care te pitesc de tumultul colorat
și odihnă binemeritată
Sibiu, ne vom întoarce!
Baftă tuturor și vise colorate!