Dodo și hapcică

Am prăznuit Sf Ștefan la finii mari, unde prâslea ne-a desfătat auzul și văzul cu vârf și îndesat. Nu mai vorbesc de cei mari, parcă aveau vârsta inversată. Pe lângă bucatele minunat băițuite, finu, ne-a dezlegat limba cu o licoare nemaiîntâlnită. O "țuică" din banane și prune, vrăjită cu scorțișoară și cuișoare, colorată cu ceai din fructe de pădure împletit cu cafea. Sporovăind de zor, inevitabil am ajuns la redenumirile obiectelor, sau orice alt cuvânt, adică la scâlcierea sau schimbarea sensului de către ghindoci. Am râs cu nespusă poftă aducându-ne aminte de:
dodo - cașcaval
ufuf - crenvurști
hapcică - șapcă
 pe lând - împreună
Cine-și mai aduce aminte de astfel de invenții ale țâncilor, vă invit să le povestiți, să râdem împreună.
Baftă!
Râsul să fie singurul factor responsabil cu îngrășarea!

Sărbători ... savurează... sănătate...

Cu 4 ani în urmă, bunul meu prieten Bogdan, a  făcut o schimbare de macaz. A finalizat arderea țigărilor trecând la prepararea pipelor, și aici discut doar de pipe briar nu sticlă sau porțelan. Mi s-a părut o îndeletnicire complicată, inconfortabilă și foarte costisitoare. Totuși, nu a trecut mult până am dat startul la o astfel de preocupare. Autorul imboldului fiind Bogdan, care mi-a dăruit un set pentru inițiere. O pipă, una din multe altele care a reînviat în mâinile lui Bogdan într-un moment de inspirație desăvârșită, acompaniată de un tutun puțin aromat și ustensilele necesare desfășurării acestei activități. Adevărat, mai întâi timid. Aveam impresia că toate ființele din jur mă sfredelesc cu privirea, zicându-și în minte" uite-l și pe îngâmfatul ăsta". Ușor, ușor am fost prins în mrejele actului de pufăire aromată. Norocul a fost desăvârșit de istoricul fumatelor realizate de prietenul meu și alți pipari cu ștate vechi, astfel tutunurile testate pe seama propriilor papile, au fost tutunuri calme, neînțepătoare, aromate, cu densitate medie a fumului, cu post gust subtil. Odată cu această schimbare a început o revoluție culinară. De ce? Nu mai mergeau sorbite lichidele cu milioane de pișcări pe limbă, acest lucru dând startul unor schimbări profunde. Înlocuirea imediată a acestor băuturi a dus și la schimbarea listei de bucate preparate. Cum o schimbare nu vine niciodată singură, mâncarea a schimbat și garderoba. Minunat, fiind vorba de mărimi în minus. Nu doresc să fac apologia fumatului de pipă, dar pentru mine a însemnat o schimbare majoră. Țigareta o aprinzi aproape oriunde, chiar și în aceste zile, îți duce traiul într-un ritm mai nebunesc. Momentul pipei este un moment de savurare, de liniște, în special lăuntrică. Pot spune chiar de contemplare. Aproape că stă timpul în loc când sunt în munții Vrancei pe prispa casei cu o cafea (fără zahăr - tot datorită pipei) aburindă, acompaniată de o fumată, și privesc îndelung viața satului neaoș. Dar să mă întorc la câteva rânduri de mai sus ... schimbarea culinară. Acest lucru m-a condus către trăiri noi, experiențe noi. Am reînvățat să nu mă grăbesc la masă, chiar dacă sunt recunoscut printre cei mai hulpavi și vitezomani în devorarea alimentelor. Cum? Simplu. Luați masa ca un exercițiu de percepție. Mâncarea trebuie să aibă nu numai gust și aromă, ci și culoare plăcută ochiului combinată cu o textură adecvată. Coloritul mâncării trebuie să fie incitant, ca un montagne russe, să-ți nască foarte definit gândul : "te vreau, mă voi înfrupta până la ultima firimitură". Un alt secret, mirodeniile. Sunt sănătoase și utile în preparat sarea și piperul, dar combinați cu măghiran, oregano, busuioc sau salvie. Sunt o mulțime de gusturi pe care le putem descoperi și inventa/reinventa. Priviți raftul dedicat, din magazinele universale, în câteva minute o să vă schimbați lista de cumpărături și posibil să vă schimbați și programul timpului liber. Acum este un moment propice, chiar fantastic, de a potrivi și transforma mâncărurile cotidiene în adevărate regine, în momente sublime, în minunate delicatese care să vă'ncânte toate simțurile până'n străfunduri. Ce câștigi? Mâncare mai sănătoasă și consum mai ponderat.Ce câștigi? Relaxare și privire amplă asupra lucrurilor și a faptelor. Ce câștigi? Bucurie și poftă de viață!

Lozinca unui mare producător este plină de adevăr, mâncarea bună aduce viață bună.

Sunt sărbătorile de iarnă ... papa bun, oameni buni și viață bună!

La mulți ani!

...

Baftă!

O brăduț, brăduț...

Aseară, familia Vlăsceanu a împodobit bradul de Crăciun, prima parte.
Desigur, există de ceva timp dilema ce tip de brad să înfrumusețez. Un brad natural sau artificial? Cel natural are prioritate. Este unul din lucrurile primordiale din viața omului creștin modern. Mirosul ambiental îți aduce aminte "instantabrusc" de copilărie, de cozonacii bunicii, de jucăriile mult visate și nu în ultimul rând de pânda organizată. Care pândă? Pânda Moșului. Cine nu și-a dorit să-l vadă pe Moșu' cum intră pe furiș, pe gaura cheii, sau pe horn cu desaga umflată cu jucării? Eu unul, ani la rând închideam ochii pe rând, să-i odihnesc. Astfel, să reușesc prinderea împricinatului de bucurii. E cel mai iscusit pământean, atunci când crezi că ai reușit, îți rade-n nas. Și acum găsesc, dis de dimineață, ceea ce mi-am dorit, ce am năzuit . Răspunzător cu înștiințarea Moșului de dorințele, visele noastre, este Rareș. El scrie, de câțiva ani, scrisoarea magică, scrisoare care nu știu cum reușește Moșu' sa o fofileze întotdeauna. Cert este, că totul se înfăptuiește la virgulă. Eu, fiind bărbatul și chipurile cel mai tehnic personaj familial, mă ocup de brad. Adică de montat bradul. De ce să-l montez? Pentru că nu-l tai. În urmă cu 8 ani, am hotărât să contribuim cu un brad pe an. Unul mai puțin tăiat. Dacă mânuitorii de topoare vor vedea că rămân cu taraba plină, an de an, că pierd și bani, poate vor lăsa urșii să se odihnească la umbra brazilor sau pentru primenirea aerului rău-mirositor. Singurul incovenient cu cel din plastic? Îl plimbi  încoace și încolo până-i găsești cazarea nimerită peste an, acuș pe șifonier, la anul pe balcon. Anul acesta, comandantul ornărilor a proclamat cele două culori definitorii. Va fi albastru și argintiu, albastru cu roșu a fost în ultimii doi ani. O fi zis că s-a isprăvit cu bradul stelist. La anul îl fac petrolist. Pentru vârful bradului s-a supus la vot: un Moș, un înger sau vârful obișnuit? Primii doi, creați de năzdrăvan, cum s-ar spune, piese artizanale, adică "hand made" pentru cei veniți odată cu era internetului. A câștigat detașat Moșul. Cu trei de DA, a fost întronat în locul privilegiat. De acolo vede tot. Adjutantul - năzdravanul - a considerat că bradul are o imagine cam austeră, prea neutră, lipsită de vivacitate. Așa că am trecut, pardon, s-a trecut la rebranding. "Roșu, să fie și roșu", glăsui prichindelul. Șefa și secundul au trebăluit de zor și după aproape o oră, au vestit isprava. "E gata, e cel mai frumos!" Astfel, anul acesta ornarea bradului a fost împlinită în două manșe. Luminițele se joacă'n luciul globulețelor, amurgesc și explodează alternativ, în secvențe de timp parcă nedefinite. Contemplarea bradului este contagioasă, creează o bună dispoziție aproape eterică, dorită pentru totdeauna. De data asta o să-l aștept pe Moșu' cu o cafea aburită, o cafea cu ghimbir, așa poate o să stea și cu mine la taifas. Abia aștept!
Împodobiți bradul împreună! E mirific!
Baftă!
PS

Revin cu o mica ilustrație a braduțului!

Papa bun acasă - 3 (mușchiulețu' lui ghiță)

Mda, m-am cam lins pe degete aseară.
Ce-ți poți dori într-o seară de iarnă, destul de geroasă și întunecoasă?
Căldura căminului, atmosfera relaxantă și papa bun. Căldură este? Este. Atmosferă relaxantă, este? Este. Papa bun, este? Este, dar vârâtă în frigider și cam brută. Bun, hai să vedem cum combinăm ce avem la'ndemână, că de ieșit la târguială, nu se poate pune în discuție. Așa că am cules 3 bucățele de mușchiuleț, 4 cartofi dolofani, 1(una) ceapă rubensiană și smiorcăitoare, un triumvirat de carote, un cățel de usturoi, toate înfrățite cu una bucată roșie mare și bine pârguită. Fiind un debutant în ale bucătăriei, a gătelii la temperatură, am încercat să aflu de prin vecini (fratele google) cum se face. Apoi, o sun pe Mama. Un lucru încurajator. Da, dar ce te faci dacă nu știi despre ce vorbește, fă așa și așa, verifică așa și ține x minute, etc. Cu promisiunea că-i voi face cândva o demonstrație de virtuozitate culinară, i-am mulțumit pentru toate gândurile bune. Cum declaram mai deunăzi, cu cât cauți mai mult cu atât nu știi ce vrei, am făcut o pirueta'n minte și am dat clic pe butonașul din stânga jos. Poc, nene laptop, trebuie să mă descurc și singur. În drum spre bucătărie a zbughit și pacea interioară. Un gând samavolnic a început să-mi dea târcoale. Dacă nu-mi iese, mă fac de ocară? Sau doar o să-mi pun pofta'n cui și o să mă mulțumesc cu un iaurt sau salam? Hmm, curaj și la luptă. Mai întâi am făcut un suc din ulei de măsline, lapte, ou, sare, piper multicolor, cimbru și fulgi de chili pentru a îmbăta carnea. Am lăsat-o la însiropat atâta timp cât îți ia să tai cartofii felii, să cureți ceapa și usturoiul. Prioritate a avut cărnița, tolănită într-o tavă de sticlă neînfricată de temperaturi ridicate. După circa 20 minute am așezat pe fundul tăvii un pat de cartofi amestecat cu morcovi iar printre ei, am presărat bucățele de usturoi și ceapă. Am repus în drepturi bucățelele de mușchi, de data asta învelite cu un strat suplimentar de cartofi, peste care am răspândit rozmarin și deasupra am pus să troneze roșia tăiată felii, feliuțe. Nerăbdarea m-a făcut să mă uit prea des la cuptor, lucru care a întârziat finalizarea supliciului. Într-un final apoteotic, defilez cu tava până la juriu. "Da Tati, arată bine, dar mai trebuie ținut la cuptor." Zbang, se încleștează mintea și încep să arăt ca o curcă plouată. Mai bine zis plouat-leșinat-îndurerat și jumulit parțial. Urmează îmbărbătările de rigoare și sfaturile neprețuite. Ca să vezi, povețele se potrivesc de minune cu cele primite mai devreme. Da știu, sunt din aceeași zodie  :) .
După 30 minute ne-am înfruptat cu nesaț și pe îndelete din străduința noastră: târguiala și ajutorul final al soției, imaginația și răbdarea proveniență eu, sfaturile Mamei și ale fratelui google.
Așadar, ascultă și notează, vezi și cercetează, încearcă și cere ajutorul.
Baftă!

Combipack! Combipack Cersanit!

Azi am reiterat avantajele wc-ului compact vs. wc clasic cu rezervor la semiînălțime/înălțime, într-o discuție telefonică cu un partener.
Această discuție o port periodic, și recunosc, din ce în ce mai lejer. De ce mai lejer? Mă bucură înțelegerea și accepțiunea care se desfășoară în ultimul timp printre vânzătorii și revânzătorii de astfel de produse. Avantajele se nasc unul după altul, doar stând și privind ambalajul în care este livrat de către fabrică. La Cersanit ambalăm toate compacturile din ofertă, astfel facilităm manipularea, transportul și depozitarea. Nu în ultimul rând, se pot face plasări eficiente în magazinele tradiționale și în special cele de tip DIY. Mă gândesc și la alergătura clientului, alergătura după capac/colac pentru wc-ul mult visat și ales. Așa, clientul găsește în cutie un capac ergonomic, rezistent (din polipropilena sau duroplast) și foarte important, antibacterian. Totodată trebuie să dispară stresul legat de fiabilitatea mecanismului de la rezervor. Îmi aduc aminte de strădaniile tatălui meu în anii '80-'90, de a repara mecanismul, cred ca a folosit și gută de pescuit. Era un mecanism cu acționare prin tragere, nimic mai ineficient. Mecanismele folosite la Cersanit, sunt testate și reglate pentru fiecare timp de rezervor. Majoritatea produselor funcționează cu comanda dubla 3/6 litri, dar pentru doritorii de eficientizare a spațiului sau economie crescută a apei, recomand colecția Nano -  compactul funcționează nemaipomenit cu un mecanism de 2/4 litri. Să nu uit ... în cutie găsim și sistemul de fixare în pardoseală.
Această cutie completă o gasiți foarte ușor în magazine, are un delfin albastru și scrie simplu, Cersanit. Numele ei?  Combipackul Cersanit.
Nu uitați, faceți alegeri înțelepte.
Bafta!

Papa bun - acasă: sandwich

Sandwich.
Nu este un cuvânt Românesc, dar este des utilizat. M-am amuzat copios la vederea reclamei cu acel prezentator înfocat. Aseară am început a galopa prin minte după ceva ce n-am făcut sau n-am mâncat de mult. În timp ce serveam o cină copioasă, un iaurt savuros amestecat cu tărâțe de ovăz, m-am pironit asupra acestui gând-cuvânt: sandwich. Toată ziua "bibilica" îmi dădea ghes să arunc degetele în laptop să văd ceva rețete savante, gen emisiunea de la tv din Pache. Nu și nu, nu vreau. Trebuie să-mi sară o idee'n cale. Pe seară am purces la o plimbare-misiune, adică să-mi culeg năzdrăvanul de la școală după școală. În timp ce picioarele se străduiau să alterneze înainte prin frigul destul de pătrunzător, a explodat ideea
: cu de toate. Bine, nici chiar sintagma celebră. Ajuns acasă am răsfirat într-o tavă șase felii de pâine, pe care am tolănit câte o felie de cașcaval emmentaler însoțit de mușchi țărănesc semiafumat - o nebunie, de la un producător mic din zona Sibiului - acoperit cu o feliuță (da, o feliuță) de ceapă, peste care am presărat busuioc. Peste acestea am început să creez un mic deal. Am acoperit cu roșie și ardei, între ele înfiripând un praf de piper multicolor contopit cu sare de mare. A urmat a doua șarjă de mușchi înfundat într-o felie de cașcaval semiafumat. Între timp i-am dat voie cuptorului să duduie, timp de circa 10-15 minute. În momentul în care am pitit tava în cuptor, am redus la sfert tăria vâlvătaiei. După doar 6-7 minute am oprit supliciul. Odihna (sandwich-urilor) de vreo 5 minute a fost binevenită pentru a le putea savura pe-ndelete.
Vă doresc spor la imaginație, dacă nu aveți faceți, o plimbare scurtă. Sigur vă vor năpădi o puzderie de idei, una mai hâtră ca alta.

Bafta!

Papa bun - acasa

Papa bun - acasă
În aceste zile, pe lângă Tată, am încercat să fiu și un pic de Mamă.
Sfârșitul de an în vânzări este destul de aglomerat. Avem destul noroc, încât să nu ne suprapunem programul, și să ne putem ocupa de năzdrăvanul nostru. Ca să fi Mamă, și nu numai, trebuie să ști a trebălui prin bucătărie. Prima faza este hotărârea, adică hai la luptă. A doua fază, hai la cumpărături. De mână cu gâza năzdrăvană am dat o raită printr-un mare magazin alimentar. Am ajuns pentru a mia oară la concluzia, evidentă de altfel, cu cât cauți mai mult, cu atât nu ști ce să mai cumperi. Am hotărât prin vot, unanim - eu cu Rareș, că trebuie să ochim ceva de curcan. Bineînțeles... un curcan... care la origine avea pene. Am ales pulpă superioară de curcan dezosată, împreunată cu niște cârnați ușor picanți, tot de curcan. Lângă aceste bucățele de carne am umplut o tavă de legume, nu foarte extraordinar de variate, doar cartofi, ceapă, morcov și ciuperci champignon. Peste bunătățuri am turnat o cană de apa și ulei de măsline și am presărat sare și piper multicolor. După circa 70 minute am adăugat carnații. Nu am avut usturoi...deh, mare regret. Din păcate, nu am fost inspirat să tai câteva felii de roșie peste acest amestec. Când am pus cârnații, am ridicat folia de aluminiu cam 15 minute. Am reașezat folia 10 minute, după care am gonit-o definitiv și am lăsat alte 10 minute la foc iute. Știți ce a ieșit după aproximativ 10 minute? O grămada de mmm tatiii, ce minunaaat tatiii să mai faci taaatiii, etc. Primul gând? Urmează ca micul meu năzdravan să emită o mare cere sau  cine știe ce moft. Surpriză... în puțină vreme a "aterizat" soția, care după înfruptarea din bucate a apelat la tot felul de epitete, unul mai măgulitor ca altul. Al doilea gând? Idem cu primul. Nici unul nerealizându-se, totul se petrecu firesc ... fără nici cea mai mica solicitare.
Concluzia?
Fi hotărât, poți face lucru simplu și plăcut. Ce am câștigat? Timp în bucătărie :) și complicitatea plăcută a micului năzdrăvan.
...
peste 2 zile
...
Tocmai am scos din cuptor ciupercile . Am uitat să vă spun ... Neștiind cât trebuie să cumpăr, știți foarte bine un cumpărător trebuie sa fie abil sau mai abil decât un vânzător, am cumpărat ciuperci cam pentru o masă de vreo 10 persoane :) . Nici un bai. Am făurit niște pălăriuțe cu usturoi, sare și cașcaval. 15 minute pălăriuțele puse'n jos și sărate, apoi, aproape 10 minute cu pălăriuțele în sus în care am potrivit câte o bucățică de usturoi acoperite de pătrățele de cașcaval.
Aha, tocmai a sosit soția ... "cum sunt, iubita?" ... "mmm, sunt bestiale".
Sunt mulțumit, lucru care-l doresc tuturor.
Gătiți cu suflet, o să fiți fericiți,
Și apropos ... este iarna, bucurați-vă!
Bafta!

Papa bun şi nani bun - La Târgu Mureș

În fiecare dimineață (aproape în fiecare) am obișnuit să fac ceva mișcare pentru corp - caloriile începuseră sa-și facă de cap și să se transforme, în urma cu câțiva ani, în "colăcei drăgălași". Sporovăind pe această tema cu doi prieteni, am ajuns la concluzia ca ar fi bine sa papi puțin înainte de sport. Zis și făcut. În această dimineață am mâncat un flecușteț de ouă ochiuri (trei la număr) cu cașcaval și șuncă, presărate cu un praf de piper, alături de un pahar cu lapte cald...mmm... o minunăție însoțită de brânză telemea și mușchi file. Ce să vezi...o magie...nu mai am chef de nimic :). Din acest motiv, am sărit la "butoane". Stând și citind presa, o îndeletnicire nu prea spornică având în vedere ce găsim în online-ul mioritic, îmi zbură gândul la sfaturile primite la orice pas despre mișcare și mâncare/dietă completate și de relaxare. Nu doresc să mă pronunț despre mișcare, aici este terenul de desfășurare al profesioniștilor cu veleități de "ninjalăi". Dar despre papa și nani, am opinii bine înrădăcinate și verificate în ultimii ani, ani în care am colindat în lung și-n lat pe la hoteluri sau pensiuni, restaurante așezate sau locuri amestecate  - vezi acele food court din "magazine universale capitaliste". Pentru primul episod, propun hotelul și restaurantul unde mi-am desfășurat bagajul în aceste zile. La intrare în Târgu Mureș - dinspre Korunca- se află alături de magazinul cățelului constructor - cum nu-l știți? Ăla portocaliu cu albastru, vom povesti și despre de'astea -  și vis-a-vis de stația verde, se află acest local destul de nou în peisajul urbanistic. Camera să știți că este curată, și-ți schimbă prosoapele în fiecare dimineață, chiar dacă le-ai lăsat pe suport și nu pe jos. Patul este cu saltea foarte confortabilă și camera bine încălzită cu sistem de climatizare controlat individual. La restaurant trebuie să mergeți pregătiți. Mai bine zis hotărâți, ori mâncați un singur fel, ori împărțiți la doi fiecare porție. Recomand, pentru prânz, platoul casei. Mmmmm.. ce ficăței înveliți în șuncă și ce ciupercuțe îndesate alăturate unui rulou din piept de pui umplut cu cașcaval și cu nuștiuce...eh și n-am terminat. Pe platou se mai tolănește și un șnițel frăgezit cu simț de răspundere combinat cu cartofi prăjiți, eu unul am schimbat cartofii pe orez amestecat cu legume - mult mai gustos. La micul dejun v-am povestit, am uitat de cafeluță, sațietatea a fost asigurată în cheltuială de până un pol (20 RON pentru cei născuți mai târziu). Platoul cu apa aplată, un pol jumate. Doar două pricini am găsit: prea prăjit - adică prea mult ulei și cafeaua lungă este prea scurtă.
Mai e ceva.... aș prefera ca centrul orașului să fie închis circulației. Clădiri frumoase, parc cochet dar prea se'nvârt mașinile. Lumea ar fi stresată de schimbare la-nceput, dar sunt convins ca se vor nărăvi la plimbări cu pedale sau alergări ușoare zi de zi, iar în fiecare sfârșit de săptămână cred că or să facă ieșiri cu păturică și coșuleț.
Bafta!

Hârtia câştigă

Da, hârtia câştigă întotdeauna.
Nu cred în oamenii care se erijează în tot felul de guru/mesia sau atotştiutori, dar consider mereu că hârtia te educă şi internetul te dezvoltă. De ce? Deoarece hârtia are suflet - nu am înnebunit subit - este un produs viu. Ai o carte, o simţi, o miroşi - retrăieşti copilăria cu poveştile colorate, şi începi să şi auzi cuvintele magice ale lui Creangă, Ispirescu sau Delavrancea. Ai un laptop, notebook, ce-ţi doreşte inima şi buzunarul - ce simţi? ce miroşi? ce auzi? Vorba unui coleg "aud clip, clip, clipa, clip, şi tot aşa. Credeam că este un şoricel. Când colo, ce să vezi! Livache zboară pe butoane". Viteza de informare este colosală, extraordinar de repede aflu cine a fost Jose Saramango sau istoria Olisipo-ului. Nu ştiu cine a observat, dar de când batem apa'n'piua cu ocrotiţi pomii, lumea sărăceşte în cărţi şi ziare de calitate (şi în păduri). Explodează scrierile tabloide pline cu poveşti despre budoar şi mama omida, despre nu ştiu ce neneafărăfrică sau balaurul din orasul x plin de muşchi dar fără sinapse. Pe drumurile patriei văd cum înfloresc centrele de colectare mase plastice, afacere profitabilă şi bine venită, dar nu vad colectare şi reciclare de hârtie şi cartoane. Văd în schimb, în cutia poştală, pliante peste pliante de la reţelele de magazine alimentare, pungi peste pungi de plastic dar nu văd o ofertă: la x lei vă daruim un pom. Sau la magazinele DIY, care au raion dedicat, să zărim cu uimire că se oferă la un palet de ciment un pom fructifer. Avem diferite festivaluri, hai să avem festivalul de împrumutat cărţi. Era un plan sau lege, să fie realizate pe marginea autostrăzilor, perdea de pomi, foarte bine venită această perdea verde pentru climat, mici vieţuitoare şi bine înţeles să nu mai fie "solicitate pe neaşteptate" autorităţile pe timp de iarnă. Circul frecvent pe aceste realizări ale epocii noastre, şi nu văd fir de pom. Doar buruieni, ca în unele clădiri mari ale ţării.
Aş vrea să aud copiii în faţa blocului că fac schimb de reviste cu Rahan sau Pif et Hercule, sau măcar cu Spiderman sau Ben 10.  Aş vrea să văd codrii Vlăsiei sau Apusenii cu ochii oamenilor de acum 200 de ani. Sunt un optimist incurabil, ştiu că toate acestea se vor realiza. Citiţi alaturi de copii o carte, e o fază speculată maxim la Hollywood, e cât se poate de reală. Dacă nu, copilul o sa citească, mai târziu, cu nesaţ, posibil, asul de treflă combinat cu dama de caro. Sunt sigur că în primăvară voi regăsi ce v-am spus: promoţii în reţele de magazine, la pomi şi arbuşti.
Hai hârtia!

Salut cititorule

Salut cititorule.
Multe gânduri au perindat prin mintea zănatică (așa ... hai-hui), dar, un anume gând revenea periodic. Scrie, pune pe hârtie... vezi și auzi o grămadă de minuni în partea această de lume - România și împrejurimi.
Am considerat că nu sunt făcut pentru așa ceva, până într-o zi. O zi, când prin mintea mea zburau tot felul de informații despre job... știți cum e în vânzări (și dacă nu știți, pe deoparte vă fericesc - nu aveți stres, pe de altă parte - săriți cu capul înainte - e nebunesc de frumos)... moment când o colegă mă cinstește (îmi dăruiește) o carte total diferită de ceea ce am citit vreodată, zicând: "Liviule, fă-ți un blog. Vezi multe, etc. " A spus-o într-un anumit fel - doar e "centură neagra" în comunicare - încât m-a determinat să purced la drum (nu fără să arunc înainte o privire în cartea cu pricina).
Cititorule, dacă ai ajuns la acest rând, al 10-lea dealtfel- înseamnă că te plictiseai tare rău.
Am să încerc să vă povestesc tot ce văd de soi în lumea noastră, și dacă nu vă place - vă rog, în dreapta sus aveți un pătrățel roșu.
Uf, am terminat pentru prima seară.
Ne vedem,  povestim și citim, pe curând.
Bafta!